|
# such a TRAGEDY #; inchis
|
|
Topic Started: Sep 21 2011, 09:24 AM (160 Views)
|
|
Catherin Eva Green
|
Sep 21 2011, 09:24 AM
Post #1
|
bloody knife
- Posts:
- 83
- Group:
- Demons
- Member
- #123
- Joined:
- September 5, 2011
|
- Viata mizera a Evei se invartea in jurul unei singure probleme careia nu ii putea pune capat. Problema trecutului care era mai viu ca niciodata acum cand Eva intrase intr-o perioada psihotica. Sau cel putin asa credea ea caci altfel de ce s-ar fi dus val vartej pe teritoriul ocultistilor in cautarea cutitului de argint? Ajunsese sa nu mai poata faca diferenta intre perioadele in care nu era instabila si momentele in care nu mai gandea limpede. Oricum nu a ajuta foarte mult sa stie pentru ca se comporta la fel fara sa se poata opri din orice tampenie avea in cap. Niciodata nu isi ingropase pretiosul ei cutit undeva in afara teritoriului ei, dar abia acum isi amintise ca dupa lupta pe care o avusese cu Erin, varcolacul acela nesabuit si impertinent, se duse la ocultisti si il ingropase acolo. Nu exista nicio logica in actiunile ei trecute, prezente si nici viitoare.
Strabatuse in lung si-n lat teritoriile in forma de felina pana ce ajunse la ocultisti. Era seara pentru ca ea alesese clipa cu precizie in care avea sa ajunga acolo. Pe timp de noapte vederea ei era chiar mai buna decat ziua, asa ca nu isi facea probleme. Forma umana si-o lua inainte de a pasi in gradina aceea imensa in care intrase si data trecuta. Desigur, pentru ca fusese mai mult decat intr-o stare de dementa, nu isi amintea cu exactitate unde isi ingropase comoara fara de care viata ei nu parea sa aiba sens. De cum pasi pe aleea pietruita felinarele ce pluteau necontenite in aer se stinsera. Aleea era ingusta si dupa niciun metru de mers mereu venea cate o cotitura ba la stanga ba la dreapta. Intr-un final se satura sa tot ameteasca asa si o lua impertienta printre flori calcand multe dintre ele. Incerca sa se ghideze dupa vreun pom sau vreo floare, dar nu era cu putinta sa isi aminteasca unde anume il ingropase. Faptul ca Eva incerca sa isi aminteasca pe cale logica, fara sa para nerabdatoare, insemna ca boala nu ii acaparase inca intreg creierul, dar nici mult nu mai avea. Putea dura de la o ora la douazeci si patru. Detesta perioada asta pentru ca deobicei se trezea la sfarsitul ei si nu isi mai amintea ce facuse sau cu cine se intalnise. Dar de data asta reusise sa vada chipul Erin si chiar tot ce se intamplase intre ele. Deci si drumul ei spre ocultisti. De asemenea si noaptea petrecuta cu varcolacul acela al carui nume il uitase. Si multe altele.
Satula se transforma intr-o pantera lunga ce atingea aproape doi metri si cu tot cu aceasta dimensiune era agila, astfel isi mari viteza cu care pasea. Niciun locusor pe langa care trecea nu parea sa aiba pamantul recent batatorit sau fara flori. Brusc isi mai aminti ceva. Rupsese niste flori rosiatice si mov in locul in care ingropase cutitul, fix la poalele unui pom ce arata straniu, cu o radacina groasa si cu crengi ce incoltisera inca de la baza lui. Problema era ca in acea gradina blestemata florile cresc la loc dupa ce le rupi, nu dupa mult timp. Minunat. Deci avea sanse aproximativ egale cu zero? Se uita in jur cu ochii ei deschisi la culoare pana ce sfarsi prin a poposi langa un trunchi de copac care nu semana cu cel din amintirile ei. Sufla greoi in timp ce din greseala isi gadila botul de scoarta pomului. Ii veni o idee. Putea sa se urce in copac si sa vada de sus intreaga priveliste, poate asa dadea de al ei. Isi lua volta si isi lasa ghearele la iveala pentru a se catara. O facu serpuind pana sus de tot, apoi pasi grijulie pe o creanga groasa ce o putea sustine. Privi in jos, la stanga, la dreapta, in spate si degeaba. Nu era cu putinta sa gaseasca afurisitul acela de arbore. Iar flori rosii si mov erau peste tot. Mai bine cobora, dar inainte de asta, pentru ca oarecum se iritase usor, incepu sa maraie zgomotos si periculos.
|
|
|
| |
|
Zavier Alwin Gotthard
|
Sep 21 2011, 02:12 PM
Post #2
|
membru consiliu
- Posts:
- 35
- Group:
- Occultists
- Member
- #137
- Joined:
- September 19, 2011
|
- Nu avea sa inteleaga niciodata placerea unora de a strabate in lung si in lat acea gradina. Lui nu ii starnea nici cel mai mic sentiment, nici macar vreo placere vizuala oricat de vaga, fiindu-l la fel de indiferenta ca majoritatea decorurilor de pe fundalul diverselor episoade din viata lui. Probabil faptul ca in aproape sase sute de ani avusese suficient timp sa devina insensibil la orice fel de imagine de pe insula, din moment ce le vazuse pe toate de prea multe ori. Memoria ii spunea doar ca se nascuse undeva la inceputul lunii noiembrie, la marginea teritoriului ocultistilor, surprinzandu-se mereu pe sine ca in fiecare an stia exact ce varsta implinea. I se parea infiorator sa traiasca atat de mult intr-un spatiu atat de limitat, singurul avantaj, notabil si satifacator in orice caz, fiind acela ca putea vizualiza mult mai usor astfel teritoriile si fiintele care le stapaneau, cunoscand macar din vedere marea majoritate a creaturilor in varsta care aveau o oarecare influenta in zona, indiferent de clanul din care faceau parte. Nu interactionase excesiv cu nimeni, felul sau caracteristic de a nu avea incredere in absolut nimeni, cu atat mai mult in semenii lui ocultisti, facandu-l sa manifeste o fire antisociala - daca statuse de cateva ori cu unii sau altii, rareori ajunsesera sa se prezinte cu numele si sa stie ceva interesant unii despre altii. Ii facea placere sa adune toate informatiile posibile despre cei cu care discuta oricat de putin, nedand in schimb nici un indiciu in legatura cu propria persoana mai mult decat considera necesar.
Pasind calculat pe cararea serpuita, analiza cu sprancenele ridicate florile distruse pe alocuri dintr-o parte sau alta. Un mitocan sau o mitocanca se gasisera sa isi faca veacul pe-acolo. Adorabil. Isi continua drumul, scotandu-si pachetul de tigari din buzunar, analizand pachetul negru, la fel ca toate hainele pe care le purta, scotand una cu varfurile buzelor, aprinzand-o cu bricheta sa de moda veche, pe care o primise cadou candva, demult, de la o persoana al carei nume sau sex nu era capabil sa si-l aminteasca. Capata o cautatura surprinza cand maraitul enervat al unei pantere de dimensiuni cel putin respectabile ii atinse timpanele, zarind animalul la cativa metri in fata lui in timp ce isi continua drumul in acea directie, analizand silueta acoperita de blana scurta, neagra, a unui demon cocotat pe o creanga. Ce mama naibii cauta un demon acolo? Vroia sa faca un buchet de flori pentru ziua de nastere a maica-sii? Realiza ca gasise mitocanul care deranjase aranjamentele florale de pe marginea cararii, avand insa grija ca figura inexpresiva sa nu ii fie afectata de aceste ganduri. Ajuns destul de aproape de copac, totusi la o distanta care ii oferea locul cel mai bun pentru observarea acelui musafir, isi lasa vag capul pe spate, pentru a expira fumul in sus, lasandu-si privirea sa atarne grea asupra fiintei aceleia. Pozitia animalului ii permise sa observe ca era de sex feminin, ceea ce nu il ajuta prea mult. "Te pot ajuta cu ceva?" Avea tonul intepator care ii era catarcteristic, in acel moment sunand teribil de asemanator cu glasul pe care il avea cand dadea peste musafiri nepoftiti in zonele interzise, doar ca ceva mai temperat, analitic.
|
|
|
| |
|
Catherin Eva Green
|
Sep 21 2011, 10:31 PM
Post #3
|
bloody knife
- Posts:
- 83
- Group:
- Demons
- Member
- #123
- Joined:
- September 5, 2011
|
- Niciodata cand Eva pleca pe alte teritorii nu se gandea la consecinte; adica la ce ar face daca... Pentru ea totul era o distractie si cumva reusise sa ajunga la o varsta atat de inaintata fara sa o ia de prea multe ori pe coaja. Era inteligenta, sireata si frumoasa. Si chiar puternica, avand in vedere ce statut avea in fata lui Joseph. Dar nesimtirea de care dadea uneori dovada in fata celorlalte clanuri urma sa ii aduca drumul spre pierzanie; asa banuia ea. Si oricat isi repeta asta nu ajungea sa inteleaga ca ceea ce face este iresponsabil. Dar cum naibii sa ii explici asta unui bolnav? Sau mai rau... cum naibii sa isi explice siesi un bolbav mintal ca este iresponsabil? Mda. Se dadea batuta. Se afla deja pe teritoriul ocultistilor si nu avea niciun gand de a da inapoi. In fond de obicei in aventurile ei nocturne cand ajunegea pe un teritoriu se indrepta tinta spre cunoscuti, reareori priedea vremea ca acum. Asa ca de aceea nu prea avea Eva intalniri de gradul I, decat atunci cand era dusa cu pluta, ca acum. Simtise deja un miros strain apropiindu-se, dar ramase indiferenta ea cautandu-si copacul ei important. In cele din urma fu usor agasata cand isi dadu seama ca cineva i se adresase. Privi in jos si ochisorii panterei ii privira pe cei ai ocultistului, caci asta era. Fuma. Mirosul ajunse pana la narile ei delicate. Sari puternic pe o creanga mai joasa si cand ateriza aceasta se clatina periculos. Continua cu inca vreo doua salturi pana ce atinse pamantul cu labutele. Isi lua forma umana avand un zambet halucinant pe chip. El nu era de acord cu prezenta ei acolo, banui in prima secunda Eva. Pacat, pentru ca nu avea de gand sa isi ia talpasita atat de curand.
Da. Ce ma bucur ca te-ai oferit. Nu va stiam asa de saritori. replica ea entuziasmata desi i se parea cam straniu ca o intreba si totodata nu parea sa fie de acord cu prezenta unui intrus pe acele meleaguri. Imi caut cutitul de argint, dar inainte nu vrei te rog sa imi oferi si mie una? intreba aratand cu ochii ei rosiatici spre tigara ce o fuma el. Tonul ii era normal de data aceasta sau aparent. Inca se simtea stapana a controlului corpului si a gandurilor ei, dar nu stia pentru cat timp. Avea scapari acum si chiar pentru o secunda se simti putin ametita ca si cand urmau sa apara foarte curand halucinatiile. Nu ! Nu Raquel! Nu acum ! Cutitul, Eva. Cutitul si pleci ! Isi netezi tricoul alb ce il purta si isi dadu parul pe dupa urechea dreapta. De ce naiba pomenise de cutit? Si mai si spusese ca e de argint in fata unei persoane care parea sa nu o placa ? OK. Clar... vorbise boala in locul ei. Era aiurea sa isi retraga vorbele. Se misca din loc analizand florile de pe jos fiind inca in cautarea unora rosii si mov.
|
|
|
| |
|
Zavier Alwin Gotthard
|
Sep 21 2011, 10:50 PM
Post #4
|
membru consiliu
- Posts:
- 35
- Group:
- Occultists
- Member
- #137
- Joined:
- September 19, 2011
|
- Imi caut cutitul de argint. Repeta replica ei in minte de doua ori, ridicand usor din sprancene. Aceea era intr-adevar de departe cea mai nonsalanta femeie demon pe care o cunoscuse vreodata, si nu putea spune ca avusese parte de putine intalniri, oficiale sau neoficiale, cu acele specimene. Cand ajung sa detina o astfel de putere, demonii pot deveni chiar foarte simpatizati de ceilalti. Doar cand au putere. In rest sunt detestabili si le-ar fi dorit sa piara inecati in ocean, ca tot erau niste fiinte foarte legate de foc si pisicilor oricum nu le place apa. Ar fi fost greu pentru oricine sa denumeasca o pocitanie enorma de doi metri o pisicuta, insa atunci cand se nimerea sa vina printre ocultisti, purtandu-se cu o relaxare degajata care ar fi scos pe oricine din sarite mai devreme sau mai tarziu, lucrurile puteau sa stea mult mai diferit. Porni de la premiza ca siguranta ei venea din increderea in proprile puteri, care ar fi putut devia la randul sau doar dintr-o reala putere demonica notabila. Era sigur, suta-n suta, ca o mai vazuse candva, cumva, insa nu isi amintea exact contextul. Desi ea, fizic, ii dadea sentimentul de siguranta ca o mai intalnise, aura ei stranie nu ii era la fel de cunoscuta. Cine stie! In atatea secole, orice s-ar fi putut intampla.
"Cum ai reusit sa iti pierzi cutitul exact aici?" intreba pe un ton schimbat, mai normal pentru el insusi, cu obisnuitul sau ton intepator, de parca s-ar fi pregatit mereu sa trozneasca o remarca sarcastica si si-ar fi rumegat vorbele. Un cutit nu era cea mai mare amenintare pe care si-o putea imagina pentru propria persoana, iar acel context ii starnise in mod involuntar curiozitatea, mai mult din cauza senzatiei de recunoastere. Formula intrebarea firesc, de parca discutia despre o arma de argint ratacita pe un teritoriu care nu avea de-aface nici cu demonii, nici cu varcolacii si slabiciunea lor pentru argint, ar fi fost cel mai firesc lucru din lume, ba chiar un subiect pe care il abordeaza oamenii atunci cand doresc sa inlesneasca o conversatie, cum sunt intrebarile si comentariile despre vreme. Vai, a naibii ploaie! Vai, m-am saturat de caldura. Lucruri universale, pe care orice fiinta normala le gandeste pe timp de ploi torentiale, canicula, zapezi excesive si alte fenomene meteorologice de care se izbeau unii sau altii de pe insula. Ridica usor dintr-o spranceana, scotandu-si din nou pachetul de tigari din buzunar, intinzandu-l cu mana stanga inspre tanara, desfacut, etaland restul de saisprezece tigari cu filtru negru.
|
|
|
| |
|
Catherin Eva Green
|
Sep 22 2011, 12:51 PM
Post #5
|
bloody knife
- Posts:
- 83
- Group:
- Demons
- Member
- #123
- Joined:
- September 5, 2011
|
- Memoria ei ii juca feste deseori si oricum era cam greu, nu? sa iti aduci aminte de chipul cuiva pe care l-ai vazut o singura data acum patru sute de ani? Era deosebit de enervant uneori; Eva cunoscuse prea multa lume de-a lungul vremii si era deobicei in relatii bune cu toti, reusind sa se faca placuta in pofida aiurelii din capul ei. Bine, avea si grija sa se tina departe de oameni cat mai putea atunci cand se afla in perioada ei nu foarte buna. Dar nu mereu ies lucrurile asa cum doresti. Analiza vulpea sireata din fata ei, fara sa para ca o face din adins. Doar in trecat ii arunca priviri in rest parea preocupata de flori. Acele flori pe care le calcase in picioare fara sa ii pese, da. Oare de asta venise ocultisul? Ca sa ii scoata ochii? O fi fost gradinarul ori paznicul. Asa si ce dorea? Sa le replanteze? Era obisnuita sa stea cu mainile in pamant de la cat dezgropase si ingropase cutitul ala enervant. Mai bine il uita naibii o data pentru totodeauna, ii aducea doar necazuri. Insa daca pleca de pe insula, trebuia sa isi ia inapoi cutitul. Acela era singurul lucru pe care il mai avea de pe vremea cand fusese om. Rochita alba ce o purtase cu ea patata de sange, putrezise de cativa ani buni. Si asta pentru ca nu avusese grija de ea si mintea ei total paralizata o ingropase intr-o noapte alaturi de cutit. Normal ca putrezise. Cat se mai urase atunci cand descoperise ce facuse si nici macar nu isi mai amintea cand luase acea decizie. Sincer, putea doar ghici ca ea o ingropase. Desi cine altcineva? Nu lasa multa lume sa se apropie de casa ei din precautie. In rest putea sa spuna ca avea meseria de vizitator. Avea prin fiecare clan locuri unde sa doarma.
[["Cum ai reusit sa iti pierzi cutitul exact aici?"]]
Lasa florile in pace si se uita spre ocultist avand o privire ganditoare acceptand tacit tonul acestuia. Le mai lipsea o cafea, pentru ca tigari aveau. Se servi cu un zambet extaziat din pachetul lui si fara sa numere isi dadu seama ca erau in numar de saisprezece. Se dadu un pas inapoi si crea in varful aratatorului de la mana stanga o mica flacara demonica. Isi aprinse tigara si facu focul sa dispara tragand primul fum. Nu mai fumase de cateva luni si gestul ii era indiferent de cele mai multe ori, dar nu si in seara aceea. L-am ingropat aici in urma cu trei saptamani si ei bine gradina asta este mult prea ciudata asa ca nu mai gasesc copacul ce mi l-am luat drept reper. Incerca sa explice asa incat sa nu para o dementa, desi cine ar face asa ceva? Mai ales un demon ce la o prima analiza parea cu toata tigla pe casa si poate chiar mai mult decat atat. Si sa nu mai stie unde anume il ingropase i se parea de-a dreptul patetic. Dar nu era vina ei, daca ar fi facut-o avand un creier limpede atunci nu s-ar mai fi aflat in acea situatie. Oricum, gradina era ciudata. Copaci ca aceia nu mai vazuse in viata ei, toti parea a fi unicat.
|
|
|
| |
|
Zavier Alwin Gotthard
|
Sep 22 2011, 01:18 PM
Post #6
|
membru consiliu
- Posts:
- 35
- Group:
- Occultists
- Member
- #137
- Joined:
- September 19, 2011
|
- Ranji scurt la replica ei; gradina era mult prea ciudata? Se intreba serios daca intrase vreodata intr-o casa care sa semene cat de cat cu a lui, de exemplu. Oricine ar fi pasit acolo ar fi putut spune cu mana pe inima ca era locuinta unui schizofrenic. Isi aminti fulgerator de alte locatii stranii pe care le batuse cu pasul intr-un moment sau altul al vietii sale, iritat din nou, in adancul mintii sale, de faptul ca in atatea secole avusese posibilitatea de a vedea doar insula. O nenorocita de insula care nici nu era prea mare, strabatuta pe toate directiile, in toate cotloanele. Ce-i drept, intodeauna gasea ceva nou, surprinzator, care ascundea mistere sau forte pe care inca nu le exploatase pentru dezvoltarea propriei persoane. Totusi, de cand i se deschisese perspectiva expeditiilor in exteriorul acelui teritoriu, era enervat de faptul ca nu putea avea acces la nenumaratele surse de putere pe care le-ar fi putut gasi in lumea larga, populata de oameni prosti care sa nu ii poata face niciodata concurenta la acest capitol. In orice caz, scutura vag din cap, oprindu-si gandurile de la a se indrepta din nou in astfel de directii intr-un context care nu avea nici o legatura cu asta.
"Pot sa iti gasesc cutitul in cateva clipe." ii raspunse la problema ei cu negasirea cutitului de argint. Accentua cuvintele in asa fel incat sa ii dea de inteles din ton ca aceea nu era o oferta deschisa, ci o instiintare asupra faptului ca da, evident, avea puterea sa faca asta. De parca ar fi primit o lauda pe care doar el ar fi auzit-o, in legatur cu puterile magice, si ar fi confirmat-o pasiv. Daca dorea ajutor, era libera sa il ceara. I se parea absurd felul in care se lovea uneori, nu putea spune ca des, de diverse persoane, in acelasi mod in care se lovise de aceasta demonita. Pur si simplu, se intalneau, de la un schimb de doua replici ajungeau la targuri in legatura cu ce are unul de oferit si ce primeste in schimb. Intodeauna se intamplase asa, mai devreme sau mai tarziu, insa continua sa considere acea abordare absurda si pripita. "Nu stiam ca obiectele de argint se pastreaza mai bine cand sunt ingropate." comenta ironic, expirand fumul in timp ce vorbea, printre cuvinte, renuntand in cele din urma, in mintea sa, sa faca legatura dintre tanara din fata lui si amintirile sale. Pur si simplu, nu ar fi putut spune de unde o stia, si pace. O fi trecut pe langa ea pe strada, in urma cu cinci sute si ceva de ani, cand urlau hormonii adolescentini in el si ar fi intors capul dupa ea doar asa, pentru a isi clati ochii. Putin probabila perspectiva, dar era totusi un raspuns pe care il oferi gandurilor sale pentru a le face sa taca.
|
|
|
| |
|
Catherin Eva Green
|
Sep 22 2011, 03:50 PM
Post #7
|
bloody knife
- Posts:
- 83
- Group:
- Demons
- Member
- #123
- Joined:
- September 5, 2011
|
- [[ "Pot sa iti gasesc cutitul in cateva clipe." ]]
Sigur ca putea, isi spuse Eva in secunda ce urma de dupa replica lui. Era ocultist si nu parea un novice astfel ca poate, poate il mai vazuse in trecut daca erau macar apropiat de varsta. Desi, Eva ii cunostea cam pe toti ce erau de peste 700 de ani pentru ca pe vremea aceea nu erau asa de multi locuitori ca acum. Insula aceea era prea populata in prezent si Evei ii displacea asta. De aceea existau sanse de 99% sa te intalnesti cu cineva in drumul tau pe alte teritorii. Cat de enervant ! Incerca din nou exercitiul de memorie si nu ii iesi absolut nimic. Tangetele ei cu ocultistii erau slabute in ultimii ani pentru ca asa decise ea. Totusi cunostea destul de bine o persoana pe nume Mabel care era mai mult ca sigur scursura din clanul magilor. O vazuse in preajma lui Joseph de cateva ori chiar si la vreo doua sute de ani dupa ce le facuse cunostinta. Nu intrebase insa nimic niciodata, doar era o idee de-a ei. Si totul se potrivea perfect de fapt, asa ca Eva credea cu nesat ca ideea este si cea reala. Dar o interesau prea putin afacerile de genul ca sa dea mare importanta a ceea ce stia. Pe ea o interesau alt gen de negocieri, ca acela pe care il propuse silentions barbatul. Din ton isi dadu seama ca nu avea nici cea mai mica dorinta de a o ajuta cu adevarat pe Eva. Nu se mira cand toti doreau ceva in schimbul unei maini de ajutor. Catherin nu facea nimic pe gratis de exemplu, dar ce i-ar putea da un demon unui ocultist? Avea vaga impresie ca ea insasi trebuia sa propuna afacerea pentru se afla la ananghie. Totusi, ce trist. In zilele din prezent niciun barbat nu era in stare sa faca ceva pentru o domnita, fara sa impuna niste reguli. Iata ca, timpurile in care traiese ea aveau si partile lor bune. Domnii erau mai atenti cu ele chit ca nicioata nu considerasera ca le sunt egale. Atunci nu cred ca exista ceva care sa te impiedice sa spui nu, daca iti cer ajutorul. Am dreptate? intreba ea facand un ocol in jurul intrebarii reale. Plus ca ii putea reaminti oricand intrebarea lui de la inceput in care oarecum isi oferise ajutorul, nu? Atunci de ce naiba ar mai fi intrebat. Poate pentru ca i se parea suspect ca o pantera sa fie cocotata intr-un copac de pe teritoriul lor. Sigur, era mai probabila aceasta idee decat prima in care el era un tanar care sarea in ajutor oricand si oriunde. Se indoia.
[[ "Nu stiam ca obiectele de argint se pastreaza mai bine cand sunt ingropate." ]]
Ironia din glasul sau o lovi drept in tample. Se dadu doi pasi in spate pentru ca nu avu de ales si ametise. Se rezema de scoarta groasa a arborelui din care recent coborase. Isi ingropa privirea in pamant cateva secunde si apoi trase un nou fum din tigara incercand sa se calmeze si sa nu lase nicio idiotenie de halucinatie sa intervina. dar era prea tarziu, banuia caci simtea prezenta lui Raquel la fel de bine cum o simtea pe a vulpii din fata ei. Era doar in capul ei insa. Incerca sa nu priveasca nicaieri in preajma ei in afara de ocultist. Da, doar acea directie. Stia ca daca se uita in stanga... ea, idioata de Raquel avea sa fie acolo privind-o. Niciodata femeia aceea nu ii aparuse altfel decat cu un zambet straniu pe chip. Si in viata ei, Catherin nu o vazuse zambind sau razand. Dar acum parea ca o face expre; radea de Eva. Asta trebuia sa fie. Radea pentru ca se simtea neputincioasa. Pierduse cutitul cu care o omorase si ocultistul acela o lua si peste picior cu ironii. Vru sa il priveasca urat, dar ramase oarecum cu o expresie neschimbata. Noroc de ochii aceia rosii ce ii avea caci deobicei distragea atentia de la orice alt muschi al fetei care se misca involuntar. Mai trase un fum tinand tigara destul de relaxata in ciuda tremurului interior ce il simtea. Trebuia sa se uite in stanga. Trebuia. Si avea sa o faca, dar tragea de timp. Trebuia sa fie distrasa cumva. Trebuia sa se gandeasca la un plan sa il faca pe el sa o ajute in privinta cutitului. Nu avea nevoie decat de pomul acela nenorocit. Nu o deranja daca dezgropa ea cu manutele. Ce putea fi asa greu sa ii spuna? Si daca n-am nimic de oferit? N-as putea inainte sa iti indeplinesti tu prima parte din acord? Sa imi arati de exemplu unde este copacul. Trebuia sa plece din acel loc cumva, desi stia ca Raquel urma sa fie mereu in spatele ei urmand-o pana ce Eva o va infrunta ca sa plece.
|
|
|
| |
|
Zavier Alwin Gotthard
|
Sep 23 2011, 11:06 AM
Post #8
|
membru consiliu
- Posts:
- 35
- Group:
- Occultists
- Member
- #137
- Joined:
- September 19, 2011
|
- Il iritau copios persoanele care nu faceau fata unui dialog in care sa nu spuna niciodata exact ceea ce aveau in minte. ocolisurile erau mult mai sanatoase, dand o usoara tensiune si nesiguranta oricarei conversatii, avand in vedere ca in acele conditii nu stiai niciodata sigur daca cel din fata ta nu incearca chiar in momentul prezent sa calculeze un punct in care sa te loveasca. Avea o usoara paranoie destul de bine dezvoltata, care ii intrasse in oase, pasandu-i maduva pana la a o transforma intr-o crema excesiv de subtire si fina, gata sa i se scurga printre incheieturi. Avand in vedere aceasta chestiune, prinse reflex intrebarea din spatele primei ei replici, privind-o fara nici o expresie pentru cateva momente. Existau multe lucruri care sa starneasca un raspuns negativ in eventualitatea in care ea avea sa ii ceara in mod direct ajutorul pentru gasirea cutitului. In primul rand, habar nu avea cu ce se manca acea domnisoara. Si-ar fi dorit sa fie genul de ocultist care se ducea si conversa cu demonii puternici pentru a isi vinde propriul clan, insa el prefera abordarile mai subtile de atat, motiv pentru care nu prea isi facea veacul pe teritoriul acelor pisici enervante. In al doilea rand, intr-adevar, dupa cum ghici fata la urmatoarea replica, ceva oferit in schimb l-ar fi convins mult mai rapid sa isi asume riscul minor de a ajuta un specimen necunoscut.
Nu ne spun parintii cand suntem mici sa nu vorbim cu strainii? Trecuse prea mult timp de cand i se spusese si lui acelasi lucru, iar convingerea ca nu puteau trai atatea secole fara ca mintea sa ti-o ia razna era confirmata de din ce in ce mai multi indivizi pe care ii studia mai profund sau mai superficial. In definitiv, cine poate sa traiasca sute si sute de ani fara sa devina static pe un anumit punct al vietii sale, pe o anumita idee, un model, un lucru care sa il faca sa ramana totusi o personalitate individuala, nu o fosila mergatoare care si-a uitat propria persoana? "Oricine are ceva de oferit." o contrazise sec, lasandu-si vag capul pe spate, expirand fumul inspre cerul usor innorat. "Daca nu ai alte propuneri, o poveste suna bine. Sau cel putin un capitol. Din povestea ta, ca sa o numesc asa." ridica usor din sprancene. Inconstient, ramasese cu aceeasi idee care i se fixase in minte cand o vazuse: inainte de a se desfasura, trebuia sa isi dea seama ce stia si ce nu stia despre ea, altfel chiar daca i-ar fi spus ca ii oferea marea cu sarea pentru amaratul acela de cutit, ar fi fost egal cu zero. "Si un nume e bine-venit." Trebuia sa ii sune cunoscut, macar din toate barfele pe care le auzea, prefacandu-se mereu ca era atent la altceva si nu la ce se spunea langa el. "Si te conduc la copacul tau. Iti si dezgrop comoara, daca vrei." O lua inainte, cu un pas molcom, pentru a ii astepta in acelasi timp raspunsul, incordandu-si mana dreapta. Privirea ii deveni absenta pentru cateva clipe in timp ce trimita un mic impuls electric in pamant, in cautarea unui obiect ingropat in urma cu trei saptamani, dupa indicatiile fetei.
|
|
|
| |
|
Catherin Eva Green
|
Sep 23 2011, 12:31 PM
Post #9
|
bloody knife
- Posts:
- 83
- Group:
- Demons
- Member
- #123
- Joined:
- September 5, 2011
|
- [[ "Oricine are ceva de oferit."
"Daca nu ai alte propuneri, o poveste suna bine. Sau cel putin un capitol. Din povestea ta, ca sa o numesc asa." ]]
Desigur ca da. Si Catherin avea de oferit multe lucruri, nu degeaba era cunoscuta. In realitate ea era in stare sa isi tradeze si clanul si uneori o facuse, lucrand si oferind infomarii aceluia care platea mai bine. Dar de la venirea lui Joseph se afla intre ciocan si nicovala asa ca o lasase mai moale cu plimbarile si cu datul din gura in fata celor ce voiau raul clanului ei. De asemenea era constienta de cata ura erau incojurati demonii din partea celorlalte clanuri. Nu prea aveau ei prieteni din afara, cam toti ii detestau. Si asta pentru ca asa le placuse lor, sa stea departe de restul si sa devina un clan raspandit si puternic cu propriile lor forte. Existau putine exceptii in clanul lor, asa ca insasi Eva, care avea relatii peste tot facandu-se placuta oridunde mergea. Sau aproape oriunde. Era cautata din diverse motive, de obicei uciderea unuia ori altuia, sau chiar antrenament. Pentru informatii mai rar pentru ca nu statuse prea mult prin preajma fostilor lidei asa incat sa ii seduca si sa scoata cuvinte de la ei. Nu adora acest tip de munca silita. Cat despre povestea ei si curiozitatea lui... nu putea sa spuna decat ca o nimerise. Evei ii placea sa vorbeasca atunci cand era coplesita de boala, ca in acea seara tarzie si racoroasa. Nu ii era deloc, dar deloc teama sa se lase cunoscuta pe din afara. Catherin sau Eva. Cum vrei. Asa se prezenta mereu, cu ambele nume. Fiecare o striga dupa bunul plac. Cu toate ca la ea in cap, Eva era una si Catherin era alta. Catherin era demonul serios care stia sa se targuiasca, sa seduca si-si urmarea propriile interese. Iar Eva era demonul incredibil ce salasluia inauntrul ei, plin de povete. Eva era deobicei partea bolnava, slabiciunea. Nu intinse mana spre necunoscut, desi i s-ar fi parut normal ca acum sa auda cum el se prezenta, dar nu ii putea cere asta inca. Mai intai cutitul. Spera totusi sa nu fie nevoita sa il intrebe, nu ii placeau refuzurile.
[["Si te conduc la copacul tau. Iti si dezgrop comoara, daca vrei." ]]
Imediat ce el facu primul pas si se intoarse cu spatele, Eva lasa copacul si il urmari de indata. Copacul. Avea sa meraga la copac. Minunat. Dar minunat ! In cateva secunde se afla deja in dreapta lui urmarindu-i miscarile in timp ce colindau gradina. Dupa vreun metru de mers se uita in spate pentru ca i se paruse ca auzise pasi. Cu viteza lumnii isi intoarse privirea inapoi, inainte. Raquel era in spatele ei si ii urmarea. O vazuse in sfarsit si zambetul acela idiot de pe chipul femeii ii lasa un gust amar. Stranse din pumnul stang aproape randindu-se singura datorita fortei fizice mari ce o detinea. Incerca sa respire si sa inspire la intervale regulate gandindu-se iarasi la vorbele lui. Nu-i nevoie sa o dezgorpi, asta ar insemna sa ofer eu mai multe detalii caci tu depui mai mult efort. gandi ea cat se poate de logic, desi era al naibii de sigura ca era floare la urche pentru el sa il dezgroape, dar sincer, ei ii placea ca lumea sa aiba ei ce sa ii ofere in schimbul unui mic ajutor si nu invers, ca acum. Sa plateasca favoruri nu era chiar ce facea deobicei. Pentru ca de fel era ea cea careia i se dadeau lucruri in schimbul ajutorului ce il oferea.
Povestea ei era lunga, primul capitol trebuia sa fie unul interesant care sa depaseasca lucrurile mai putin importante, pentru ca el dorea sa o cunoasca, banuia Eva; sa stie cine ii este dusmanul, sa ii stie punctele slabe. De parca asta avea sa fie greu avand in vedere ca boala se manifesta in acel moment. Se opri pentru a doua oara si facu stanga-mprejur. Lasa-ma in pace in seara asta. Dispari ! i se adresa ea plina de ura lui Raquel care se oprise la randul ei la un metru departare. Eva era singura care o putea vedea deci din afara parea ca vorbeste singura sau cu ... pomii. Trebuia sa isi ia cutitul inapoi, cu el se simtea mult mai superioara si asa o putea face pe Raquel sa dispara mai repede. Deobicei cand ii spunea sa plece ea nu o asculta, evident. Dar mereu incerca norocul asta. Reveni in pozitia initiala langa ocultist si isi dadu ochii peste cap cand auzi fosnete in spatele ei semn ca Raquel injumataea repede distanta. Se puse din nou pe mers. Ar trebui sa le interziceti sufletelor pierdute pe teritoriul vostru. comenta din senin ca si cand Raquel era un suflet pierdut. Nu era. Pentru ca daca ar fi fost, toti ar fi putut sa o vada. Raquel era o creatie a subconstientului. O halucinatie.
|
|
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|