Welcome Guest [Log In] [Register]
Add Reply
GREEN, eva catherin
Topic Started: Sep 5 2011, 03:18 PM (118 Views)
Catherin Eva Green
Member Avatar
bloody knife
Demons
[align=center]Posted Image
C A T H E R I N EVA G R E E N


Posted Image

* just let me burn,
it's what i deserve .

HEY THERE. THE NAME IS TOT EU!, AND I AM 20.
I'VE BEEN ROLEPLAYING FOR ABOUT FOUR YEARS
AND MY OTHER CHARACTERS WOULD BE GUESS.
OH, BY THE WAY, I READ THE RULES. WANT PROOF?
THE CODE WORD IS RHAPSODY


Posted Image[/align]
  • - - - - name, catherin eva green
    - - - - nicknames, cath, bloody eva
    - - - - gender, female
    - - - - age, 740
    - - - - real age, 24
    - - - - sexual orientation , straight
    - - - - occupation, -
    - - - - member group , demons
    - - - - play by , miranda kerr
[align=center]Posted Image[/align]
  • - - - - eyes, albastrii, acum rosii
    - - - - hair, saten inchis
    - - - - weight, 51
    - - - - height, 1.74
    - - - - markings, a fost taiata cu un cutit de bucatarie cand era om. mai are si acum cicatricea in dosul palmei stangi in forma de linie oblica.
[align=center]Posted Image[/align]
  • - - - - likes, teritoriul vampirilor,
    noaptea cu luna plina,
    sa se joace cu parul ei,
    cutitele,
    cartile vechi, dar si cele noi aduse odata cu accidentele din jurul insulei,
    hainele albe, in special rochiile,
    sopranele,
    animalele,
    caldura,
    sadismul,
    sa isi spuna povestea,
    sa citeasca frica in ochii celor care o privesc,
    privirile aruncate pe furis,
    barbatii fara obligatii,
    cadavrele acoperite de sange,
    sa fie platita pentru favoruri,
    - - - - dislikes, fructele zemoase,
    insula din triunghiul bermudelor,
    cuplurile indragostite,
    cei care se casatoresc,
    comentariile,
    vorbaria,
    discutiile ocolitoare,
    sexul protejat,
    copiii nou nascuti,
    femeile insarcinate.
    - - - - strenghts,
    varsta inaintata ii ofera experienta pentru care este invidiata,
    logica in momentele ei bune,
    patrunzatoare,
    senzuala,
    - - - - weaknesses, sufera de tulburare schizoafectiva de tip bipolar de la 21 de ani. nu s-a vindecat si nu recunoaste ca este bolnava decat in momentele in care nu are episoade maniacale, nu s-a vindecat nici dupa sute de ani, ba chiar boala s-a agravat fiind din ce in ce mai greu de controlat,
    apa sfintita, plansetul de bebelus si celelalte slabiciuni ale unui demon.
    - - - - habits, se transforme des in pantera si sa se plimbe pe alte teritorii,
    doarme mult dimineata.
    - - - - fears, de barbatii de care s-ar putea indragosti.
    - - - - goals, sa paraseasca insula, se gandeste la asta des in ultimii ani.
    - - - - personality,
    Tulburarea schizoafectiva de tip bipolar, i-a modificat personalitatea destul de mult de cand a capatat boala. In primii ani, dupa ce a ucis-o pe sotia celui caruia ii era amanta, simptomele s-au dezvoltat treptat, iar in clipele de luciditate si-a dat seama ce i se intamplase in ziua in care furase acel cutit de bucatarie pentru a o ucide pe Raquel. Insa, totul ramase in trecut si ea reusise sa fuga inainte de a i se taia capul. Sosirea ei pe insula a insemnat o modificare radicala a vietii, si totodata vazuse prin patania ei ceva extraordinar. Insula fusese salvarea ei avand in vedere ca in ultimele zile de pe vas deja se stia cine o ucisese pe doamna Raquel. Era doar o chestiune de timp sa afle ca Eva se afla pe acel vas carandu-si dupa ea rochia alba imbibata in sangele doamnei, dar imbracata cu o rochie improvizata din draperia dormitorului sotilor Raquel si Henry.
    Este prin urmare o fire hipomaniaca, exagereaza fiecare amanunt, chiar infloreste povesti, sentimente inexistente si alte lucruri. Inventeaza pentru a atrage atentia cat mai mult asupra ei cu toate ca traieste mai mult ascunsa de ochiul lumii. Ii place misterul, ii place sa fie cautata si sa se intrebe de ea. Odata ce o intalnesti este greu sa o mai uiti asa ca nu isi face griji ca nu este populara. Stie ca este. Lauda si stima de sine sunt si ele duse la extrem si nu de multe ori o poti auzi spunand ca se descurca la tot si la toate, ca nu are probleme si ca este fericita si alte prostii fara sens.
    Sufera de un optimism nejustificat, un simptom agravat de la o saptamana la alta. De aceea nu isi pierde speranta ca va pleca de pe insula. Nu vrea sa moara din acelasi motiv, este mult prea dornica de viata. Intrece limitele bunului simt si ajunge chiar sa impartaseasca detalii intime unor necunoscuti. Nu este constienta de ce face si pare complet nepasatoare. Cei care o cunosc de multa vreme, ii stiu si povestea. Cel putin pe jumatate. In saptamanile in care suferea de episoadele provocate de boala, se imbraca in rochia alba pe care o purtase in ziua in care si-a ucis prima victima, pe cand era un simplu om. O femeie indragosita, posesiva. Cutreiera padurile, radea si povestea. Raspundea intrebarilor si astfel a devenit cunoscuta pana cand insula s-a populat exagerat de mult. Multimea crescuse de la deceniu la deceniu. A pierdut in scurt timp teren si s-a retrat cumintica in clanul ei caci curand aveau sa inceapa razboaiele.
    Tot datorita bolii are un apetit crescut pentru interactiule sexuale sau profesionale. Comportamentul ei sexual poate fi insolit in momentele in care boala o conduce. Episoadele bolii au ajuns in prezent sa apara la o saptamana pe luna. Inainte datele dintre episoadele maniacale erau indepartate.

    Cand insa boala nu pune stapanire pe ea, este o persoana inflexibila si independenta. Ii place sa isi castige existenta prin munca proprie si ajunge deseori sa ceara plati in schimbul diverselor favoruri. A inceput sa ii placa lumea care nu o cunoaste, care nu stie nimic despre viata ei si care nu se uita la ea ca la o ciudata, nebuna, schizofrenica. Nu accepta nicio tentativa de dominare asupra ei. Asculta de cine vrea si isi urmeaza propriie reguli. Respecta doar ce ii place si ceea ce este benefic ei. Desi nu crede nimeni, ea nu este lipsita de sensibilitate si are momentele ei de slabiciune chiar si atunci cand boala nu intervine, totusi pastreaza secretul tuturor sentimentelor ei, fara sa se tradeze vreodata. Indiferenta si raceala o caracterizeaza facand din ea o persoana diferita fata de cum este in timpul in care boala o apasa. In orice caz, dupa atatea sute de ani, a inceput sa prinda obiceiuri si din stapamanile cu pricina, dar care e greu de spus. Poate doar optimisul exagerat si superficialismul. Grandoarea pe care o are cu privire asupra propriei persoane continua sa o marcheze in fiecare zi. Se place prea mult si nu ii este teama sa o arate. Nu isi vede defectele si nu-i pasa de ce cred cei din jur. Dar se ia deseori la harta cand cineva comenteaza sau ridica tonul caci sa se simta pusa la punct nu e ceva care ii place. Vrea sa fie mereu in fata, mereu cea care castiga si ii displac persoanele care nu sunt de acord cu ea, asa ca nu o contraziceti prea des. Poate deveni extrem de violenta atunci cand este calcata pe coada.
[align=center]Posted Image[/align]
  • - - - - hometown, Londra, Anglia
    - - - - family, Adam Green, tatal,
    Mary Elizabeth Green, mama,
    Clarise Dahlia Green, sora mai mare cu un an.
    - - - - pets, se pun barbatii? daca nu, atunci nu are.
    - - - - history,
    Richmond, Londra, 1570 - 1517
    Al doilea copil al familiei Green se naste intr-una din camerele castelului reginei Elizabeth I. Dormitorul parintilor Evei, de la etajul intai este imbibat in mirosul de copil nou-nascut. Glasul fetei se aude de departe si in acel moment tatal stie ca i s-a nascut cea dea doua fiica. Unul dintre gradinarii castelului este astazi un om fericit, are ziua libera. La fel si mama, croitoreasa sefa care lucreaza doar de cativa ani in castel, adusa de Adam, noul ei sot. Pentru muncitorii din castel a fost pregatatia o masa cu bucate mai alese decat in alte zile. Asa se obisnuia cand un nou copil se nastea in castel. De a doua zi totul reintra in normal si in viata familiei care se inmultise. Adam era mandru desi se stia ca si-ar fi dorit si un baiat. Ce era o familie fara un fiu de sex masculin? Avea sa mai incerce, timp era destul. Insa cele doua fetite erau lumina ochilor lui. Urma sa faca tot posibiliul sa le gaseasca un sot bun cat de cat, pentru a avea un trai modest. Dar nu totul iti iese asa cum planuiesi. Clarisa si Eva au fost mereu doua fetite diferite desi atat de apropiate ca varsta. Nu era decat un an diferenta intre ele. Si semanau mult la fizic, dar personalitatile se dezvoltasera atat de diferit ca multi se mirau daca acele doua fetite frumusele chiar purtau acelasi sange. Clarisa inca de la inceputul adolescentei ei a fost nevoita sa ii acopere nazbatiile surorii ei, Eva. Chiar s-a sacrificat de cateva ori pentru ea si a fost pedepsita in locul Evei. Era atat de protectoare incercand in fiecare zi sa ii vorbeasca Evei, sa o invete diferenta dintre bun si rau. Eva asculta, dadea din cap si pleca cu un zambet infiorator de fiecare data. Nu, destinul ei nu era atat de jalnic. Trebuia sa isi urmeze mama? Sa faca haine celor nobili? Sau sa ajunga la bucatarie asa cum era Clarisa. Caci ea muncea si se ducea la scoala in acelasi timp. Eva nu dorise si tatal ei ii facuse pe plac desi mama nu era de acord. Copiii trebuie sa munceasca de pe acum, sa fie invatati. Ce or sa faca ele dupa ce termina scoala? Ce barbat o sa se uite la o femeie care nu stie sa faca nimic? Erau intrebarile ei saptamanale.

    Richmond, Londra, 1517-1524
    Catherin Eva Green era in ultimul ei an de scoala atunci cand il intalnise prima data pe Henry. Avea doar 17 ani si deja era cautata de barbatii instariti, dar doar pentru a le fi amanata. Atatea oferte, ar fi putut avea o viata buna daca era amanata unui om cu bani, dar tatal ei se opuse. Daca urma sa ajunga amanta niciodata nu se va putea casatori. Evei nu-i pasa insa, incepuse sa adore cuvantul amanta, si sa-l descopere pe zi ce trecea. Citea carti din ce in ce mai multe. Citise despre amantele tatalui reginei lor. Fostul rege. Ochii ii sclipira, asta trebuia sa fie si ea. Urma sa aiba bijuterii, sa aiba o camera mai buna decat dormitorul acela infect pe care il impartea cu sora ei. Asa ca nu dupa mult timp se furisa afara din casa si acceptase sa se vada pe ascuns cu Henry. El avea 21 de ani, isi cauta sotie, dar nu se grabea. Mai degraba tatal lui ii cauta. Dar de cand el o vazuse pe ea ramase fascinat si probabil ca si viceverse, de aceea Eva refuzase atatea oferte si isi ascultase tatal. Dar cu Henry, care era inrolat in armata Angliei alaturi de tatal lui, seful, cel care avea legatura directa cu insasi regina, fusese alta poveste. I se daruise chiar din acea seara. Si isi continuara povestea in acelasi stil pana cand o lasasera la lumina. A trebuit sa plece din castel pentru ca nu mai putea locui cu parintii ei avand in vedere ca Adam o daduse afara si incetase sa o recunoasca , ca fiind fiica lui. Clarisa a plans in acea zi.

    A trait cu Henry inca doi ani, in rolul de amanta. El refuzase multe femei ca si sotii. Totusi Eva nu era cea aleasa, era rang jos. Dar ea se indragostise de Henry cu timpul, el la randul iubind-o, dar nu asa cum si-ar fi dorit ea caci incepuse sa nu ii mai fie suficienta. Pe langa ea mai existau aventuri de o noapte. Nu avea niciun drept sa comenteze si stia asta. Se multumea doar cu gandul ca el se intorcea in patul ei, ca avea nevoie de ea orice ar fi fost. Si asa a trait pana pe la finele lui 1573, cand, in sfarsit Henry de Lougdart, isi gasise sotie. Se casatorisera, iar Catherin nu a mai reusit sa accepte si acest lucru. Era un chin pentru ea sa traiasca astfel. Niciodata nu ar fi trebuit sa se indragosteasca. Asta era o regula printre amante. Sa accepte barbatii care treceau prin mai mult de un pat. Sotia lui spre exemplu, acceptase. Nu avea de ales, trebuia sa il inteleaga. In opinia Evei, asta era o prostie asa ca a luat decizia intr-o fractiune de secunda. Urma sa o omoare. Locuiau in aceeasi casa mare, camerele departate, dar asta nu o impedica sa ajunga unde dorea. Profitase de ziua de duminica in care majoritatea barbatilor plecasera la vanatoare. Raquel, sotia lui Henry ramase acasa. Era insarcintata si medicul ii recomandase sa stea intinsa in pat caci avea complicatii. Eva a coborit la parter, si-a furisat printrr straiele rochiei albe un cutit de bucatarie si a urcat in dormitorul sotilor. Era pazit de o singura garda de corp. Asa ca nu ii fu greu sa patruna bagand o scuza la nimereala. Intra in camaruta si o gasi pe Raquel dormind. Pasi incet spre patul ei si apuca perna de langa capul femeii. O presa apoi peste chipul acesteia, sufocand-o. Ideea era sa nu se auda tipetele ei asa ca se sui peste si isi scoase cutitul la iveala. O injunghie cu forta in stomac de mai multe ori in timp ce corpul femeii se zbatea creandu-i Evei dificultati. Dupa ce femeia inceta sa se mai miste, Eva dadu perna la o parte si ii privi chipul palid. Ochii ii erau deschisi, privea spre tavan ingrozita. Cu ura, desi moarta deja, baga cutitul iarasi in ea. Incepu sa planga de furie, incet, fara sa se lase auzita. Facuse ceva ingrozitor. Omorase doua persoane, un copil care nu se nascuse si o femeie nevinovata care purta in pantec ceva ce trebuia sa ii apartina ei. Innebunise? Se ridica speriata din pat, rochita alba era patata de stropi mari si mici de sange. Lua cutitul cu ea si deschise fereastra. Trase puternic de draperie si o arunca jos in iarba, apoi Eva pasi pe pervaz si se arunca si incerca sa coboare agatandu-se de stinghii, de curburile casei pana ce nu mai reusi sa isi mentina echilibrul si cazu in iarba. O durea tot corpul, dar se ridica in picioare si apuca draperia furata in mana. Ridica poalele rochiei si fugi pe aile pe care le stia ea mai putin pazite sau deloc caci era duminica. Alerga fara sa se opeasca, fara sa priveasca peste umar. Daca era prinsa aveau sa o decapiteze. Nu voia sa sfarseasca asa, sa ii fie taiat capul in piata publica. Alerga si alerga pana ce ajunse suficient de departe in padurea din spatele casei. Parasise Londra pe picioarele ei, cutreiera padurea doua zile pana ce nimerise un satuc. Se dezbraca de rochia patata de sange si isi crea singura un fel de legatura din draperie ca sa ii acopere corpul. Lua rochita si o inveli bine si ascunse cutitul in material, apoi ceru ajutorul cuiva care avea drum spre mare. Trebuia sa ia un vas sa plece din Anglia cat mai repede. Reusi sa ajunga in port cu o trasura cu cai. Multimi omului care o adusese pe gratis si incerca apoi sa patrunda intr-un vas de marfa, vechi. Ii promise capitanului ca avea sa munceasca, sa spele punea, sa faca orice, doar sa o ia cu el si reusise sa intre. Astfel ca parasi Londra in februarie 1524. Vasul mergea catre Brazilia si avea mai multe opriri pana acolo, aflase ea. Dupa vreo cinci zile insa, disparuse complet de pe harta caci intrase intr-un vartej puternic, ceva asemanator unui uragan. Si naufragiara pe o insula aparent pustie. Unii supravietuisera, altii nu. Pe vas aflase din vorba in vorba ca se aflase ce se intamplase in familia sefului garzilor. Tatal Evei fusese pedepsit in locul ei si decapitat pentru a ridica pata murdara de pe numele familiei Green. Al Clarisei si al sotiei lui care mai ramasesera in viata.

    Pe insula
    Nu are idee cum de a reusit sa traiasca atatia ani. Uneori plictiseala i-a dat de furca asa ca a cutreierat si poposit prin mai multe clanuri, nu doar la demoni, dar mereu revenea acolo si dupa un timp a devenit fidela. Totusi, desi are o asa varsta, nu multi au vazut-o. Catherin obisnuieste sa se ascunda atat de bine ca este imposibil sa o gasesti timp de luni de zile. Numele i-a fost auzit insa de foarte multa lume. Este vestita pentru rochia alba pe care a imbracat-o dupa ce a fostr tansformata. A purtat-o timp indelungat si povestea ei a facut incojurul insulei. Erau putini atunci. Foarte putini. Cu timpul populatia s-a inmultit pe insula si acest aspect are si elemente bune si negative din punctul ei de vedere. In orice caz, spera sa reuseasca sa plece de pe insula. s-a saturat. Ii stie aproape toate secretele si isi doreste ceva nou de la viata. Culmea, inca mai are aceasta dorinta chiar si la varsta ei. Spre mirarea multora, nu isi doreste inca sa moara, spune ca mai are mult de trait, ca poate intr-o zi o sa viziteze Anglia. S-a obisnuit cu eternitatea si nu doreste sa se termine atat de repede. Plus ca ii place mult faptul ca se poate transforma in animal. Uneori sta cu lunile in aceasta forma.
    Adora sa fie tinuta la zi cu accidentele petrecute pe insula caci ii place sa transforme sau sa tortureze femeile cand sunt inca oameni. Deobicei ii transforma pe barbati si incalca legea nefacand acelasi lucru daca da de o femeie. Primul barrbat pe care l-a transformat inca ii mai este si astazi alaturi. L-a invatat tot ce trebuie sa stie pentru a supravietui printre creaturile fara mila ale insulei. Asa a facut de fapt cu aproape toti pe care i-a transformat, initandu-i in noua lume, dar cu putini a cotinuat sa se antreneze, Joseph fiind unul din ei. Au o relatie complicata, dar inseamna ceva daca au rezistat pana astazi sa isi mai vorbeasca din cand in cand. Ii stie povestea caci i-a spus-o de multe ori pana i-a bagat-o bine in cap. Nu stie daca si-a dat seama ca este bolnava psihic, dar e usor de inteles dupa ce vezi o persoana sute de ani la rand.
    - - - - rp sample,
    Ia uite ca isi daduse seama ca Eva era un demon. Zambi fara sa isi dezveleasca dintii albi si perfecti, doar ca sa ii dea de inteles ca avusese dreptate. Cand insa isi primi pumnalul inapoi isi inclina putin capul spre sanga nedumerita. Tocmai avusese tupeul sa ii atinga cutitul si sa i-l mai dea si inapoi? Zambetul de pe buze ii pieri expresia fetei luand o intorsatura total neasteptata. Era indoilenica. Mintea incepu sa cuprinda parca acel strat de ceata de pe teritoriul creaturilor. Gandurile vii, realitatea devenea din ce in ce mai indepartata de materia cenusie de sub cutia craniana si de sangele ce inima i-l pompa. Trecuse suficient timp de cand nu mai intalnise un om. Poate ca vreo doua zeci de ani ? Da, cam asa trebuia sa fi fost. Ultima care ii trecuse printre labute devenise mancare pentru rechini. Si asta doar pentru ca nu ii raspunse afirmativ la intrebarea: o cunosti pe Raquel? Femeie proasta. Incepu sa chicoteasca din senin indreptandu-si privirea si unghiul gatului. Intinse mana si isi lua cutitul inapoi. Eva era bolnava. Eva stia ca este bolnava. Eva invatase de-a lungul timpului sa isi controleze boala, dar uneori ii scapa pana si ei de sub control. Eva nu recunostea niciodata ca suferea de tulburare schizoafectiva. Eva voia sa fie normala, dar nu era si toti cei care o cunosteau stiau asta. Dar avea momente de luciditate suficiente incat sa isi poata pastra numele fara pete mizerabile. Era puternica, era chiar tutorele noului lider al demonilor. Dar avea o mica problema. Optimismul ridicat si alte multe simptome. In acea dimineata insa, optimismul era primul simptom care crescu exagerat de mult datorita femeii pe care tocmai o intalnise.

    || -Pai sincer nu apartin unui clan anuma,adica stau la vanatori. Stii de ce? Pentru ca sunt singuri de pe insula asta care nu au placerea de a ma musca,injunghia ,teroriza si lista ar putea continua oricand. ||

    Iar fata vorbea mult. Ca si Eva de altfel. Deci era un punct bun pentru amandoua. O asculta totusi mirata de detaliile pe care le primise fara sa o forteze macar. Cat era de maleabila. Dimineata aceea era parca mai frumoasa dintr-o data. Stai la vanatori pentru iti place sa fii inca om. Niciun alt clan nu te-ar primi, nu cred ca ai de ales... omule. o corecta Eva. I se parea ciudata fata. Ce credea ca vanatorii sunt niste sfinti care isi deschid aripiroarele doar ca sa ii fereasca de celelalte creaturi insetate care doreau sa isi mareasca armata si astfel sa ii transforme. Nu intelesese niciodata vanatorii. De ce? De ce ii lasau pe oameni in forma umana? Ce rost avea? Oricum, fata aceea avea o parere cam gresita in opinia ei despre placerea celorlalte clanuri. Era adevarat ca uneori se mai jucau toti cu oamenii, dar aveau nevoie de ei pentru a-si mari clanul, deci ea putea sa aibe noroc daca era transformata de cineva cu un cap pe umeri. Eva spre exemplu nu transformase niciodata femeile, doar se jucase cu ele pana ce le ucidea. Pe barbati ii transforma. Si asta doar din cauza trecutului ei si a bolii. Facuse o obsesie puternica pentru ura femeilor.
    Si esti constienta ca acum te afli pe un teritoriu diferit de al vanatorilor? intreba amuzata doar asa ca sa afle daca tipa era la curent cu granitele greu de deosebit. Parea noua prin acele locuri si Catherin banuia ca nu avea mari idei despre misterele insulei. Pericolul la care se expunea singura o ii contrazicea vorbele. Daca statea la vanatori, atunci era mai bine pentru ea sa nu plece in cercetare. Sincer, nu credea ca va rezista prea multe zile ca si om daca o tinea in plimbari.

    || -Bine dupa pumnalul nu foarte prietenos. Ce urmeaza? Sincer. Oare cati oameni sunt pe insula asta?Si mai presus,daca sunt ii lsati in viata? Scuze, dar incer sa va inteleg. Doar ca nu pot. ||

    Dadu scurt din umeri ca si cand ei i se parea o nimica toata ce urma. Si nici nu avea idee de cati oameni erau pe insula. Nu ii numarase. Vanatorii stiau mai bine numarul lor. Dar dupa intrebarile pe care i le puse isi dadu seama ca cine o gasise si o ajutase sa se instalezela vanatori, nu ii spusese prea multe despre locuitorii insulei. Vanatorii nu isi facusera temele prea bine. Ori era un plan de-al lor sa lase oamenii sa traiasca in ceata cat mai mult cu putinta si sa nu cunoasca pericolul ce ii pastea la fiecare pas.
    Evenimentele urmatoare depind doar de tine si de raspunsurile pe care mi le vei da. ii raspunse calm fara sa aratae macar vreo urma de pierdere, desi in acel moment Eva nu mai gadea coerent. Avea de pus intrebari total anapoda legate de obsesia ei veche cat varsta ce o avea.
    Chiar te astepti sa ne intelegi cand nu cunosti mai nimic despre noi?intreba retoric pufnind. De ce purta o asa conversatie? Mai initiase in viata ei si alti oameni, dar se saturase acum sa o ia mereu de la capat. Sa explice, sa ajute. De fapt nu ajuta niciodata pe nimeni daca nu avea ceva de castigat. Asa ca daca fata aceea voia raspunsuri, trebuia sa ii ofere ceva in schimb. Ceva pretios.
    Tu chiar nu stii ca nu toti ne-am nascut aici? Si ca unii dintre noi am fost oameni la randul nostru? Halal clan ti-ai ales pentru a te stabili. conchise Eva cu un glas batjocoritor. Si ea fusese om acum peste sapte sute de ani. Si nu uitase semnificatia cuvantului uman. Boala nu o lasa sa il uite si uneori era o tortura.
    Catherin se misca din loc si facu un pas in spate unde nisipul nu era atat de abundent. Simtea umezeala de sub talpi chiar daca era incalatata intr-o pereche de cizme negre. Isi desfacu pelerina si o lasa sa-i cada de pe umeri. Aceasta se intinse fara vlaga pe mal si valurile ce atingeau tarmul o udara. Ea ramase intr-o rochita neagra ce se clatina usurel in bataia usoara a vantului. Arunca pumnalul in sus si il prinse la loc fara probleme. Se prefacu apoi ca il analizeaza si se intoarse cu spatele spre fata si cu fata spre ocean calcandu-si in picioare pelerina neagra ca taciunele.
    Din ce tara vii? incepu ea pe un ton serios care arata ca nu accepta un raspuns ocolitor. Eva tocmai incepuse sa puna intrebarile ei demente, anapoda, fara sens. Fara sens pentru cei din jur dar si pentru momntele ei de luciditate. Dar cum acesta nu era unul, nu isi dadea seama ca tot ce facea acum era sa lase boala sa puna stapanire pe ea.
    Daca nu raspunzi cu: Anglia, iti jur ca te tai. gandi ea optimista zambind valurilor ce continuau sa atinga taramul cu acel zgomot linistitor.
[align=center] THIS TEMPLATE WAS MADE BY THATSNOTMYNAME ! @ CAUTION ,
AND THE LYRICS ARE FROM OWL CITY'S THE TECHNICOLOR PHASE [/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Rhea Kallias
Member Avatar
fallenangel ; Lider hunters ; Owner antique store
Admin
[align=center]Posted Image
[/align]
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Create a free forum in seconds.
Learn More · Sign-up Now
« Previous Topic · Demons · Next Topic »
Add Reply