Welcome Guest [Log In] [Register]
Add Reply
.burn.; .closed.
Topic Started: Aug 4 2010, 07:18 PM (187 Views)
Charles Barrett
Member Avatar
human; sabrina's stress-machine
Humans
  • Chase nu se acomodase cu viata pe acea insula... sau macar cu insula in sine, dar se simtea destul de confortabil ca sa iasa pe intuneric, plimbandu-se fara vreun scop anume. Merse incet si precaut, asigurandu-se ca nu avea sa se impiedice de vreo craca pusa in drum si sa dea dovada de cascatenie. Se trezi cumva in fata unei cladiri ce semana cu o biblioteca, iar vazand-o nu mai ezita si decise sa intre inauntru. Era o pierdere de timp, mintea lui era preocupata doar cu gandul de a se familiariza cu restul insulei, ca sa nu mai mentioneze faptul ca nu avea sa puna mana pe nicio carte prea curand din cauza dilexiei descurajatoare. Se oprise in fata usilor si sovai, renuntand planul initial cand isi reaminti ca nu era singur pe insula. Se rezema pe ce mai ramasese dintr-un stalp care era plasat in stanga gradinii dinafara bibliotecii. Vazuse lucruri pe care le mai intalnise doar in filme horror. Un copil normal s-ar fi speriat si ar fi plans dupa parintii lui, dar el era mult prea uimit (si semi-inconstient) ca sa mai bage de seama ca totul era real. Credea ca se afla intr-un vis – un vis foarte lung. Sau un cosmar incontinuu in care era treaz.

    Lovi absent cu piciorul o adunatura de caramizi care au cazut dintr-un perete mic, urmari modul in care se sfaramau, atat de vechi erau. Se intoarse inapoi cu fata spre biblioteca. Se parea ca insula avea si momentele ei de liniste perfecta. Aproape pasnica. Era dragut sa simta asa ceva, sa scape de tipetele disperate ale victimelor. Inainte ar fi dat orice ca sa auda zgomot, sunetul tocurilor rezonand prin incaperi, zumzet de oameni ocupati, strigatele angajatilor de la casino. Dar a inteles destul de repede ca in cosmarul lui singurul zgomot avea sa fie cel plin de durere si groaza. Casca sonor si se mustra penru ca lasa oboseala sa-l acapareze. Avea sa se lupte cu ea. Chase deschise greoi usile masive ale bibliotecii si intra inauntru cu precautie, facand pasi mici. Ramase cu gura cascata.


    Era o camera imensa, plina cu rafturi inalte pana la tavan (sau macar cu mult mai inalte decat el), particule de praf ce sclipeau in intuneric, panze de paianjen care i se incurcau prin par si cutele de la haine, carti ingramadite, pergamente ingalbenite si foi de hartie care dansau prin incapere dupa ce usa din lemn masiv se tranti cu un scartait sinistru in spatele lui.
    „Wow,”
    facu el ingrozit, dar deopotriva luat prin surprindere. Ceea ce ii atragea cel mai mult atentia era bogatia volumelor din rafturi. Isi concentra privirea, incercand sa citeasca ce scria pe cotorul prafuit al unei carti. Isi inclina capul si se chinui sa descifreze literele fara sa o atinga. Pareau sa fie milioane de volume. Lumina lunii care se strecura prin geamurile jegoase nu ii era indeajunsa ca sa-si poata da seama ce literele erau scrise pe cotor asa ca se lasa pagubas.


    Ooc: mega short, sorry. Am incercat sa ascult si cure (burn, as the title says) ca sa-mi sporesc imaginatia, dar n-a avut cine stie ce efect. xD

Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Stasya E. Rzhova
Member Avatar
lider Werewolves
Admin
  • Lama cutitului patrunse in scoarta groasa a unui arbore ales la nimereala, lasand in urma un zgomot brusc. Un al doilea se infipse la doar trei centimetri mai sus de primul. La fel se intampla si cu alte doua pastrand distanta aproximativ egala intre ele. Se antrena de vreo doua ore fara pauza. Nu dorea sa uite cum se folosesc armele albe, utile vanatorilor. Se stia ca singurii care lucrau cu asa ceva erau aceia din urma, ins Lucius o invatase ca nu strica daca invata si ea putin din arta lor. Dar pe langa aceste lucruri ce o determinara sa faca asta, mai exista ceva. Ceva, care o facea sa se simta nesigura pe fortele ei. Era vorba de demoni. El o facea sa aiba nesiguranta, Nu stia in ce masura o puteau ajuta aceste antrenamente, dar simtea nevoia sa faca ceva pentru ziua aceea pe care o astepta cu nerabdare.

    Terenul pe care se afla era la granita cu vampirii. Putea spune chiar ca pomii ce ii transformase in tinte erau de pe teritoriul lor. Intr-un final se hotari sa se opreasca din exercitiu. Se facuse noapte si nu mai dormise de ore bune, dar nici nu avea de gand sa faca asta, acum ca o noua idee ii rascolise mintea. Isi aduna cutitele si le puse pe unde nimeri. Unul insa il tinea in mana rotindu-l din cand in cand ca pe o jucarie. In loc sa urmeze un drum spre casa e, o lua din loc mai departe, la vampiri. Se indrepta spre libraria lor. Iar in putin timp se si vazu in fata acelei cladiri. Cand ajunse se strecura inauntru dupa ce gasi un geam numai bun de spart. Era prima data in acel loc, insa norocul era de partea ei pe moment. Intrase fix in camera unde erau cartile. Pleca de langa fereastra fara geam acum si incepu sa caute raftul cu litera: 'B'. Nici ea nu era sigura ca rascolea unde trebuie. Putine sanse avea sa gaseasca ceva despre blesteme. Sau ce naiba i se intamplase ei. Poate trebuia sa mearga la: 'F', de la foc demonic. Mai tarziu. Apuca o carte ce avea in titlu si cuvantul blestem. O deschise la cuprins, dar degeaba. Totul ducea mai mult spre ocultisti. Ea nu avea nevoie de asta. Ramase cu acea carte in mana cand un miros puternic de om o inconjura. Nu era de vanator nici de ocultist, putea sa jure. Era mult mai puternic. Om. Miji ochii cuprinsa de o mirare stranie. Se misca rapid urmarind cu o intensitate curioasa mirosul. Dupa ce trecu de cateva rafturi, il vazu. Era un baietel cu un chip inofenisv. zambi periculos, insa extrem de confuz. Ce cauta el acolo, la vampiri? Nimeni nu l-ar fi lasat asa, doar vanatorii. Stramba din nas descoperind parca dintr-o data o afacere murdara. Ascunse si ultimul cutit ce il avea inca intr-una din maini pentru a nu parea foarte intimidanta.
    "Pui de om, te-ai ratacit?" intreba apropiindu-se de micut. Cand fu suficient de aproape se stapani in a-l atinge. Nu dorea sa il sperie atat de usor. Mai bine se arata o persoana buna. Uitase cum trebuia sa se comporte cu un baietel de varsta lui, dar trebuia sa se descurce. Avea o multime de intrebari pentru acel copilas, dar pe cele mai importante vrand, nevrand trebuia sa le lase la urma.
    "Ia spune-mi, cum te cheama?" intreba pe un ton usor protectiv afisand de aceasta data un zambet incurajator.
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Charles Barrett
Member Avatar
human; sabrina's stress-machine
Humans

  • I-ar fi placut sa poata citi la acelasi nivel pe care il aratau colegii lui de clasa, dar el era un caz special – era disfunctional. Incurca literele, nu le recunoastea, ochii ii jucau feste sau mintea pur si simplu i se bloca in timp ce-si trecea privirea pe randuri scrise. Acest lucru nu contenea sa-l deranjeze. I se parea ca un blestem in plus, pe langa faptul ca toti ceilalti baieti din clasa isi bateau joc de el si il bateau doar din cauza ca nu putea sa riposteze. N-avea cu ce. Era atat de slab, nici muschi nu avea. Putere? Vezi sa nu. Inca nu reusea sa deschida o sticla de apa, daramite sa imparta pumni prin stanga si prin dreapta. Si pentru ce sa se sinchiseasca? Nu-i iesea nimic bun din asta... poate doar o intalnire cu parintii de fata cu invatatoarea. I-ar fi maniat si mai mult pe cretinii din clasa lui si ar fi incasat-o si mai tare urmatoarea data. Se incrunta la carti de parca totul ar fi inceput de la ele. Pana la urma de ce aveau nevoie de scoala? Daca nu era nevoit sa mearga la scoala ar fi putut sta mereu cu copii din hotelul casino-ului. Ar fi socializat mai mult si ar fi devenit popular. Isi trecu mana prin par si se uta descumpanit spre podeaua mizera. I-ar fi placut sa ia lectii de la Brooke, bodyguardul din holul receptiei. Nu numai ca se intelegea bine cu ea, dar femeia stia sa tranteasca la pamant toti oligofrenii.

    Isi intinse mana spre un volum din fata lui. Totul s-ar fi putut schimba. Poate daca isi repara dilexia ar fi putut sa se incadreze prin randurile celorlalti copii. Sunt pe o insula, isi reaminti. Ezita, cu mana in aer, uitandu-se in gol. Cum scapa de acolo? Nu putea sa inoate toata distanta pana in Miami sau Dominica...Il trecura fiorii si incerca sa se calmeze, sa gandeasc aoptimist. Doar nu avea sa ramana acolo. Poate raspunsul se afla intr-una din acele carti, parea a fi o biblioteca vasta. Mai mult ca sigur ar fi gasit acolo o modalitate de a scapa... si putea sa-si repare si dilexia in timpul cautarilor. Cu un nou plan in minte, atinse cotorul volumului dar o voce din spatele lui il lua prin suprindere si il facu sa scape cartea, lasand-o sa se loveasca de podea si sa ridice tot praful. Incepu sa tuseasca furios, nesuportand praful dens si vechi. Isi acoperi gura cu ambele maini, incruntandu-se furios si intorcandu-se pe calcaie spre persoana care-i distrase atentia. O femeie. Nu putea sa-i vada chipul bine, dar privirea ei sclipea plina de o curiozitate teribila. Sau cel putin asa credea. Parea la fel de surprinsa sa-l vada acolo cum era si el uimit de aparitia ei neasteptata. Se uita in ambele parti si cand vazu ca valurile de particule de praf se mai domolira isi lua mainile de la gura. „Ma cheama Chase. Tu cine esti?”
    raspunse el automat, deja invatat de la cate intalniri cu adultii prieteni ai parintilor a trebuit sa indure. „Ce faci aici?” o tutui el, putin enervat de faptul ca nu fusese singur in tot acest timp. Apoi incerca sa-si revina, sa-si puna gandurile in ordine – cartile, dilexia, scapare de pe insula. Trebuia sa se concentreze pe ele.

    Dar nu mai avuse un tovaras de joaca de atat de mult timp. Chiar nu putea sa se amuze putin inainte sa treaca la treburi mai serioase? Brusc o privi pe femeie intr-o lumina noua. Zambetul pe care aceasta il adoptase il incuraja si mai mult, facandu-l sa adopte o atitudine foarte prietenoasa fata de ea. „Si tu esti om? Cum ai ajuns aici? Ti s-a prabusit avionul?” dadu el drumul la potopul de intrebari, fara sa se sinchiseasca sa observe daca o deranjau toate acele curiozitati ale lui.

Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Stasya E. Rzhova
Member Avatar
lider Werewolves
Admin
  • Timp de douazeci si cinci de ani isi petrecuse viata alaturi de oameni si intelesese pe deplin ce insemna sa fii om. Dar acum uitase. Trecuse atat de mult timp incat isi pierduse o mare parte din umanintate mai ales traind asa cum o facea alaturi de noii ei semeni. Nu pricepea ce cauta un om in libertate hoinarind pe unde apuca. Scapase dela vanatori? Daca da atunci trebuia sa il duca frumusel inapoi, doar erau in tratat si Lucius s-ar fi suparat din nou pe ea. Dar daca nu? Nu stia ce avea de facut in continuare. Daca isi urma instinctele nu era de bine. Atunci?

    {„Ma cheama Chase. Tu cine esti?”}
    {„Ce faci aici?” }

    Prea multe intrebari in opinia ei, dar trebuia sa ramana o draguta. Cel putin baiatul parea a fi cooperativ chiar prea mult. Cine era ea? Pentru a-i oferi incredere trebuia nu treaca cu vederea nicio intrebare. Era neplacut sa ii raspunda acelui baietas, dar era legata de maini. "Chase, spune-mi Lisa." ii raspunse pe un ton prietenos ca si cum deja erau amici ca isi stiau numele.
    Copiii erau cam guralivi de felul lor si era sigura ca el nu facea exceptie. Al oricui ar fi fost, avea sa povesteasca acea intamplare asa ca mai bine sa nu ii spuna direct ca o cheama Stasya. Numele ei putea face imediat legatura cu varcolacii, ea fiind mana dreapta a liderului. Totusi, nu mintise... foarte mult. O mai chema Elisaveta, dar asta nu o stiau decat foarte putine persoane. Iar daca se prezenta pe al doilea nume, o facea cu 'Elisa' si nicidecum 'Lisa'. In orice caz era aproape imposibil sa faca cineva conexiune cu ea. Hotari sa nu ii raspunda si intrebarii ce urma considerand ca era evident ce facea. Cauta carti? Se plimba?

    Isi indoi genunchii si se lasa pe vine ca sa fie aproximativ la aceeasi inaltime cu el. Inainte de asta isi lasa cartea ei pe unul din rafturile apropiate. Observase inca de cand il vazuse ca si el incercase sa caute citeasca ceva. Oare ce voia? Intinse mana in dreapta lui si lua in brate cartea ce ii cazuse mai devreme baiatului. "Stii sa citesti?" veni intrebarea ei in timp ce privea coperta din carton aparent extrem de interesata de el. Ii oferea atentie, asa cum orice copilas isi dorea. Nu putea sa creada ca era atat de rabdatoare. Reveni apoi iar cu privirea spre baiat studiindu-l cu finete.

    {„Si tu esti om? Cum ai ajuns aici? Ti s-a prabusit avionul?” }
    Curios mai era. Il zapaceau intrebarile lui lipsite de sens, dar la care trebuia sa-i raspunda doar ca sa primeasca raspunsuri la intrebarile ei ce urmau sa vina. Se abtinu sa nu ofteze deja enervata de situatie. De ce nu alegea calea mai usoara? Ar fi putut sa il tortureze ca sa afle ceva spre exemplu.
    "Da micutule, am avut un accident cu avionul." ii raspunse pastrand tonalitatea cu care il obisnuise. Daca era om? Ei bine nu. Dar nu voia aici sa il minta pentru ca acum o putea vedea mai bine si ochii ei aurii ieseau in evidenta. Ce om mai vazuse el cu ochii portocali? Ei bine, nu mai vazuse. Dar putea sa o ia ca pe o joaca. Nu avea de e sa il sperie atata lucru.
    Prin urmare, Chase, venise aici in urma unei prabusiri. Asta nu ii oferea de fapt niciun indiciu cu ce se intamplase mai departe. "Parintii tai sunt si ei aici? Sau cine are grija de tine? intreba precauta, dar fara sa arate asta. Il privi complice apoi si ii zambi iar ca si cum ii descoperise un secret pe care urma sa i-l pastreze. "Doar nu ai fugit de acasa?" Se uita la el spunandu-i din priviri ca nu urma sa il dea de gol. Inca se abtinea sa nu il atinga. Dar ramase asa uitandu-se la el din cand in cand asteptand sa isi dea drumul la gurita aia aurita de copil vorbaret.
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Charles Barrett
Member Avatar
human; sabrina's stress-machine
Humans
  • Se uita plin de interes la noua lui prietena, in sfarsit redescoperind putin din simpatia cu care era obisnuit sa fie tratat pe holurile cazinoului. Nu reusi sa se abtina din a afisa un zambet larg, incantat de noua lui cunostinta. Lisa o chema. Ii aducea aminte de o fata din scoala lui – toti baietii o placeau, dar ea nu le dadea atentie unor ciutani din generala, doar era liceeanca. „Incantat de cunostinta, Lisa,” raspunse el automat, cum facea de fiecare data cand intalnea pe cineva necunoscut. Se comporta cat de bine putea in primele minute... iar apoi intra in elementul lui si dadea din casa. Era un obicei prost si mama lui il sfatuise sa renunte la el, dar Chase pur si simplu nu constientiza ca gresea cu ceva prin faptul ca trata oamenii cu care de abia vorbise de parca s-ar fi stiut de secole. Cand fata se cobora spre el ca sa nu mai fie nevoit sa se uite in sus dupa ea, fu foarte multumit iar surasul lui deja radia de fericire. Chiar nu s-ar fi asteptat sa dea peste o persoana atat de intelegatoare pe acea insula. In sfarsit ii surazea norocul, dupa ce se srabusise cu avionul si ramase plutind pe o bucata de plastic (era plastic, nu? Probabil ca da. Tata a spus ca era plastic... dar era prea dur pentru plastic. Aaarghh... Lisa se uita la mine, la ce mi-e mintea?) doar ca sa fie descoperit de o femeie ce parea sa fie scoasa din Dracula. Nu-si mai aducea aminte numele ei, dar prima oara facuse legatura ca ar fi o vampirata.

    O vazu cum lua cartea de pe jos si o adaposti in bratele ei. Nu reusise sa citeasca numele de pe coperta, se dovedise a fi prea dificil pentru el, iar lumina aproape inexistenta nu-l ajuta deloc. Ii auzi intrebarea si se facu rosu la fata, privind podeaua acum. Ar fi fost in regula sa-i spuna, nu? Doar erau prieteni acum, prietenii nu aveau secrete, nu? „Am dilexie,” zise el si se uita in ochii ei foarte serios, cu o naivitate incredibila. „Dar o s-o rezolva si o sa citesc si intr-una din carti o sa... o sa gasesc o cale sa ies de aici.” Isi ridica mainile si gesticula amplu, referindu-se la intreaga insula. „Si daca o sa citesc o sa dispara dilexia si nu or sa mai rada de mine la scoala,” declara el multumit de planul pe care il concepuse cu catva timp in urma. Privirea lui staruia asupra chipului ei si un anume detaliu ii atrase atentia. Avea ochii... portocalii? Nu, nu, pareau mai galbeni. Poate era din cauza luminii. Ranji entuziast si se apropia mai mult de ea, aproape lipindu-si fruntea de a ei in incercarea de a observa mai bine culoarea aceea interesanta. Vazuse o gramada ce ciudati la conventiile care se tineau in Vegas, dar mereu a avut o afinitate pentru cei care aratau de parca ar fi evadat de la circ. „Ce tari sunt!” exclama el fericit, inca uitandu-se la ochii ei. „Vreau si eu lentile de contact ca ale tale! Dar mama a zis ca nu-mi ia pentru ca sunt multi bani la mijloc si daca nu am grija de ele o sa-mi stric vederea...” turui el fara sa-i pese daca o plictisea.

    Se opri doar cand ii auzi urmatoarea serie de intrebari. Daca parintii lui erau cu el? „Am venit cu tata. Sunt in vacanta de vara si de obicei stau la Venetian si pierd timpul, dar anul asta a zis ca mergem pe o insula. Mama a ramas sa lucreze la cazino. Trebuia sa mergem la... Dominica? Ceva de genul oricum. Si s-a prabusit avionul. Oricum, dupa ce aflu cum sa ies de pe insula asta, o sa il caut pe tata si o sa mergem impreuna inapoi la mama. Fara vacante pe insule exotice. Niciodata!” isi dadu el drumul si la final dadu din maini, incercand sa arata ca in mod categoric nu mai avea sa calatoreasca. „Tu unde te indreptai?” se arata el interesat, brusc foarte vioi si multumit ca mai socializa. Nici la scoala nu se distra atat d emult cum o facea cu femeia aceasta, Lisa.

Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Stasya E. Rzhova
Member Avatar
lider Werewolves
Admin
  • {„Am dilexie.”}
    Ce putea sa spuna... era chiar impresionata de marturisirile si mai ales de privirea pe care i-o aruncase. Inocenta pe care o vedea pe chipul lui Chase i se parea ceva inedit. Doar ea stia cat de tare isi potolea iesirile in astfel de momente. Ii asculta problemele mai departe uitandu-se la el extrem de induiosata de ceea ce tocmai auzise. Era bolnav, dar increderea pe care si-o acordase o facu sa il vada ca pe un baietel viteaz. Voia sa plece de pe insula? Aproape ca ii veni sa rada doar gandindu-se la idealul lui imposibil de indeplinit. Acelasi lucru il doreau toti aceia care nu se nascusera pe insula, la inceput cand ajunsesera. Dar acum, dupa ce stasya deja se obisnuise cu acea noua viata, avea retineri in a iesi la 'lumina'. Lumea nu ar mai fi fost la fel. Singura dorinta pe care o puteau avea ei ajungand dincolo nu era prea buna pentru omenire. Totul se reducea la putere, la a fi stapan peste tot si toate. "Esti un baietel curajos Chase. Asta cautai in carti? O iesire?" intreba pe un ton meditativ ca si cum ea ar putea avea solutia problemei lui.

    {„Ce tari sunt!” }
    Inghiti in sec cand copilul aproape isi lipi fruntea de a ei. Incerca sa nu isi lase zambetul sa dispara ca sa nu il sperie cumva cu vreo alta privire sireata si deloc increzatoare. Lentile de contact? Aproape ca uitase ce erau acelea. Cum de nu se gandise la asta? Norocul ei ca baiatul gasise solutia perfecta. Isi ridica o mana si si-l lasa lin sa cada peste umarul lui. "Are dreptate mama ta. Dar cand o sa cresti o sa iti poti pune si tu, ai sa vezi." Se simtea ciudat vorbind in acel fel. Mintea la fiecare cuvant pe care il scotea din gura si i se parea atat de usor. De multa vreme nu mai daduse peste o victima atat de naiva. Si era si normal doar se afla inconjurata mereu de fiinte atat de deplorabile printre care si ea desigur.

    Il departa usor de ea si apoi isi lua mana de pe el. Se ridica in picioare prefacandu-se ca citea niste titluri de carti de pe un raft, in timp ce il asculta pe el vorbindu-i de familie. Nu auzise tot, dar parca spusese ceva de un cazino si de faptul ca venise cu tatal lui. Aha. Era singur, singurel. Sau ma rog, fara parinti. Pentru ca cineva il hranise, il adopastise si asa mai departe. Era din ce in ce mai confuza. Nu ii venea sa plece si sa il lase acolo ca si cum nimic nu se intamplase. Se opri brusc din analizat carti si se intoarse iar spre el ca si cand era foarte curpinsa de povestea lui. Dintr-o data se pomeni cu o noua idee ce ii dadea tarcoale. Ranji fericita de ceva anume. Se apleca iar spre el reluand-si pozitia si ascultandu-i si ultima intrebare. "Eu Chase cautam o carte, ca si tine." raspunse parca visand amintindu-si brusc de mica ei problema aparent fara rezolvare.

    "Sunt sigura ca totul o sa fie bine. Dar spune-mi cine are grija de tine in tot acest timp?" Il atinse pentru a doua oara. De data asta isi trecu mana usor prin parul lui des si moale. Isi apropie apoi buzele de obrazul si il saruta scurt asa ca o prietena buna ce era, oferindu-si sprijinul total pentru tristetea din viata lui. Paruse ingrijorata cand ii adresase ultima intrebare sperand sa il faca sa inteleaga ca ii pasa de el si spera din tot sufletul ca nu era singur.
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Charles Barrett
Member Avatar
human; sabrina's stress-machine
Humans
  • Stia ca mama lui avea intotdeauna dreptate, chiar si atunci cand nu vroia el sa recunoasca. Pana in acel an gasise mereu motive ca sa nu plece din cazino si sa-si ia cateva saptamani de vacanta pe care sa le petreaca impreuna cu familia. Tatal lui, Blake, in ciuda faptului ca era un antreprenor, era indragostit de mistere si lucruri oculte. Chase se gandise ca poate vacanta in Dominica era doar un pretext sa se apropie cat de mult posibil de Triunghiul Bermudelor si daca aceasta intuitie se dovedea adevarata ar fi fost foarte dezamagit de tatal lui. Uneori se intreba daca avea sa ajunga ca el atunci cand avea sa creasca – mic de inaltime, gras si cu un haz indoielnic. In toate aceste aspecte il prefera mai mult pe celalalt barbat pe care il vedea o data pe luna. Cum il chema...? Edwin? Ed. Lucra ca arhitect si era slab si bine facut chiar si la varsta lui. De fiecare data cand se intalnea cu el il vedea infasurat in cate vreo fata – mereu una diferita – si umbla pe jumatate gol prin apartament inainte sa mearga prin oras si sa-i cumpere lui Chase orice si-ar fi dorit sufletelul lui mic. Il iubea pe tatal lui, dar uneori il compara cu Ed. I-ar fi suras mai mult ideea sa imbatranesca precum Ed decat sa ajunga ca tatal lui, Blake. Bine, nu-si dadea seama cum ar fi putut sa imbatraneasca in vreun fel daca ramanea pe acea insula. Chiar si aerul ce-l inconjura ii dadea fiori si se simtea de parca s-ar fi pierdut pe platouri de filmare. Clar, trebuia sa scape de acolo. „Caut un indiciu sau o modalitate de a scapa de aici. Vreau sa plec cat mai repede ca sa-l salvez pe tata. Probabil ca inca mai pluteste in mare si se ingrijoreaza. Ii sta in fire sa isi faca griji pentru cele mai mici chestii. De exemplu, cand ne faceam valizele s-a panicat pentru ca nu-mi gasea periuta de rezerva. Eu nu inteleg de ce am nevoie d eo periuta de rezerva avand in vedere ca deja am una. Dar lui ii e frica sa nu o pierd pe prima... Desi am putea sa cumparam imediat alta de la un supermarket sau ceva.”[/SIZE] Ceea ce ii aducea aminte, ar fi trebuit sa-si ia o periuta si pasta de dinti... si sapun... si lenjerie... haine, de fapt. „Aveti un supermarket pe aici, Lisa? Mi-am lasat valiza in avion si n-am schimburi,” intreba el foarte cuminte si uitandu-se plin de speranta la noua lui prietena. Se simtea destul de rusinat ca nu facuse un dus de cateva zile, dar nu transpirase si se scaldase totusi in apa... Daca ajungea la supermarket se intreba daca ei foloseau aceleasi bancnote pe care le aveau ei in America. S-ar fi simtit foarte aiurea sa imprumute bani de la Lisa mai ales de cand ea fusese atat de draguta cu el, iar Chase era sigur ca fenomenul bunului samaritean nu era foarte raspandit pe insula. „Insula are un nume?” se interesa el, incercand sa faca o conversatie.

    O vazu cum se uita intens si concentrata la cotoarele cartilor asezate pe rafturi si deja incepea sa se intrebe daca ea cauta un volum anume. Apoi se apleca spre el si putea din nou sa-i admire ochii. Nu se putu abtine: „Sunt cele mai bine facute lentile pe care le-am vazut vreodata. Aproape ca nu poti face diferenta,” o lauda el plin de gelozie si uimire. „Ce carte cauti? Poti sa te ajut?” se oferi imediat, gandindu-se ca macar atat putea face, doar asa reactionau prietenii. Inainte sa se intoarca spre rafturile cu volume ingramadite, simti cum isi trecu inca o data mana prin parul lui si ramase pe loc. Cu cine statea? „E o femeie. Nu tin minte cum o cheama, dar nu vrea sa iasa ziua,” isi dadu el drumul la gura fara sa stea pe ganduri. Apoi isi reaminti cate ceva si adauga: „E fiica lui Dracula. Sau sotia lui. Sau mama. Hmm... in orice caz, e ruda cu Dracula. Si are un castel care zici ca-i casa groazei.”

Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Stasya E. Rzhova
Member Avatar
lider Werewolves
Admin
  • Isi pierdea rabdarea. Si mai ales nu ii placea sa se comporte aratand atat interes. Nu era ea, pur si simplu. Se intreba cat timp mai trebuia sa se prefaca si cand va afla ce o interesa de fapt. Voia sa plece o data de acolo si sa gaseasca o solutie: ce trebuia sa faca in legatura cu acel copilas? Daca nu fusese transformat, inseamna ca atlceva ciudat se intampla asa ca nu se putea comporta la fel cum ar fi facut daca exact acum Chase aterizase pe insula si nu se mai intalnise cu nimeni inafara de ea. Sirul incurcat al gandurilor era mereu intrerupt de vorbaria lui lunga. Supermarket? Valiza? Tata? Ah! Cineva sa il opreasca! Dar asta nu era tot. Inainte ca macar sa ii poata raspunde se trezi cu alte intrebari. Oare cine il avea in grija de nu ii spusese nimic esential? Trebuia ea sa faca pe dadaca acum? Privirea lui nu o incalzea cu nimic. Problemele lui la fel. [color]"Nu iti mai face atatea griji. O sa ai haine si tot ce vrei. Sunt sigura ca cine te are in grija pana ce iti gasesti tatal, te va ajuta."[/color] Isi pastrase tonul limpede, dar era din ce in ce mai dificil sa fie atat de draguta. Nu o deranjau copiii, insa oameni da. Oamenii care nu avea habar pe ce lume se afla, a caror gura mergea prea mult, ca o moara stricata.

    {„Ce carte cauti? Poti sa te ajut?”}
    Ii zambi vrand sa para fericita, magulita cand auzi replica legata de lentile. Apoi urmatoarea intrebare ii irita auzul. Inca de cand plecase de acasa Stasya avea presimtirea ca ceea ce cauta nu se afla in nicio carte. Se hranise doar cu un fel de iluzie, iar asta e tipic unor oameni. Ce naiba o apucase? Disperarea sa se salveze inainte de a fi chemata? Era in zadar. De ce nu se impacase oare cu soarta ei? Fara sa isi dea seama, lasa grijile sa-i schimbe expresia fetei. Era suparata, ingrijorata, abatuta. Isi pleca usor capul cand isi dadu seama de faptul ca se lasase afectata de intrebare. "Multumesc Chase, dar o sa ma descurc eu. Acum te ajutam pe tine si oricum e deja tarziu. Copiii trebuie sa doarma, nu?" Trebuia sa se indeparteze de el ca nu cumva sa aiba vreun reflex din moment in moment si sa il loveasca. Ceva ii spunea ca unele raspunsuri nu urmau sa o multumeasca.

    {„E o femeie. Nu tin minte cum o cheama, dar nu vrea sa iasa ziua,”}
    Se ridica in picioare si stranse puternic din pumn, lovind destul de incet peretele, ca sa nu dea de banuit. Nu tinea minte cum o chema? Ranji diabolic, uitandu-se intr-o parte. Asta era culmea. Totusi primi alte detalii, dar nu la fel de importante precum numele. Era vampir, lucru pe care il banuia deja, o data ce se aflau pe teritoriul lor. Era cam departe pentru un baietel sa mearga atat de mult pana pe un alt pamant. La dracu!
    Avea nevoie de nume nu de un pseudonim. Se uita iar spre el, iar aceasta era ultima ei incercare. Rezistase chiar prea mult. Se fatai prin fata lui aratand foarte ganditoare.
    "Chase, ce spui daca venim maine, pe timp de zi si cautam cartea ta? O sa fie si proprietarul sunt sigura ca ne va ajuta. Ma gandesc ca fiica lui Dracula, cum ii spui tu, isi face griji ca ai plecat." Se apropie de copil cu un chip senin, plin de incredere. Intinse mana spre el asteptand sa i-o prinda. "Te duc acasa. Trebuie sa ma asigur ca ajungi teafar, e periculos sa mergi singur." il asigura Stasya parand ca isi face griji pentru sarmanul de el.
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
DealsFor.me - The best sales, coupons, and discounts for you
« Previous Topic · The Library · Next Topic »
Add Reply