|
Chain reaction; private
|
|
Topic Started: Feb 5 2010, 06:15 PM (264 Views)
|
|
Teresa
|
Feb 5 2010, 06:15 PM
Post #1
|
Vaettir; Nature protector
- Posts:
- 31
- Group:
- Creatures
- Member
- #30
- Joined:
- November 25, 2009
|
- Stand la marginea pesteri privi afara cum cativa fulgi atingeau pamantul.Zapada deja disparuse chiar dandu-I de inteles Teresei ca nu va mai dura mult timp pana cand primavera avea sa-si faca aparitia, dar nicioadata nu poti fi sigur daca vremea avea sa tina cu tine sau avea propriile planuri.Nu era asa frig afara,iar in spatele ei statea lipita buna ei prietena Yin, puiul de tigru alb care isi gasise locul potrivit unde sa doarma in asteptarea mamei.Insa Tere nu-si gasea locul, nu vroia sa ramana in siguranta pesteri si nici sa piarda vremea aiurea,iar ideea de a o vizita pe Stasya isi facu loc in mintea ei.Fara a se gandi de prea multe ori o lua pe mica tigroaica si o ascunse in pestera la caldura, iar ea pornise spre o anumita parte a teritoriului unde se aflau casele varcolacilor. Intinse mana pentru a prinde fulgi aproape inexistenti care se topeau foarte repede odata ce intrau in contact cu caldura maini. Era atat de mohorata vremea incat ii transmitea si ei aceea stare.Se afla la abia cinzeci de metri de locul unde se puteau vedea acoperisurile caselor,iar fara vreo avertizare sau asa ceva in fata ei aparu o gaura neagra ce o trase in interior aruncand-o intr-o parte a insulei pe care il mai vizitase dar in urma cu multi multi ani cand aceste meleaguri erau si casa ei. Vantul puternic ce batea acolo nu ii facea bine corpului care era acoperit abia de o bluzita si o pereche de pantaloni. Zona unde locuia ea nu era atat de friguroasca incat sa se imbrace ca pentru polul nord, dar aici temperatura era sub zero grade.Zapada era peste tot,iar ea nu reusea sa vada aproape nimic din cauza ninsori. Nu stia de ce se speria atat de tare.Oricum nu era ca si cum era lipsita de puteri, trebuia doar sa se concentreze putin si putea opri aceea ninsoare, dar cineva parca ii citise gandurile facand in asa fel incat vremea urata sa se opreasca.Acum putea privi in jur mai usor, dar ochii trebuiau sa o minta fiindca cel ce se posta in fata ei era nimeni altu decat Eric si nu se putea ca dupa atatia ani sa-si pastreze infatisarea de copil.Buclele blonde ii incadrau chipul frumos, iar ochii de un albastru intens straluceau. Nici nu apuca sa scoata un cuvant ca acesta ii sari in brate.Nu era foarte mare si aspectul nu i-ar fi arata anii adevarati, acum parea doar un copil de zece anisori , nu mai mult de atat, infofolit cu multe haine si agatat de ea.
Teresa ramase inmarmurita , dar nu-l alungase.Astepta pana acesta se ridica cat sa ajunga sa-I sarute obrazul.Mirosul era la fel, o ametea.Cazuse pe zapada,iar Eric ii lua chipul in maini. ”Nu la reactia asta ma asteptam , credeam ca ti-a fost dor de mine” unul dintre degete ii desena conturul buzelor, dar parea sa-si tina in frau pornirile de altadata.Oricat incerca sa o amageasca ca acum era un alt barbat nu putea sa o minta pe ea.Eric era primul ei stapan si era o minciuna sa arate ca un copil, acel copil pe care il iubise cand era micut ca pe un fratior, dar odata cu cresterea lui isi aratase adevarat fata si intentiile ce nu coincideau cu ale ei.Cand Eric disparuse Teresa rasuflase usurate ca nu trebuia sa-l omoare.Nu-I venise sa creada ca ajunse sa aiba atunci astfel de ganduri in privinta lui si inca nu stia daca si le schimbase. Se dezmetici peste cateva secunde parasind zapada regretand reactia pe care o avuse, devenind serioasa dintr-o data. ”De ce m-ai adus aici?Adevarata intrebare este: ce mai vrei de la mine?” se departa putin de el intorcandu-se cu spatele catre acesta aratandu-I ca nu-I mai pasa cine era. Eric micsora distanta pentru a doua oara furisandu-si mainile fragile in jurul abdomenului intr-o imbratisare calduroasa.Parea dezamagit de aceasta primire atat de rece, dar tot incerca sa se apropie de femeie. ”Nu trebuie sa fi asa Tere” se planse acesta.Vocea baietelului ii tremura de parca ar fi fost pe punctul de a plange, dar nici macar acum nu se lasa induplecata cu toate ca putea spune ca ii era frica de cum ajunse Eric acum si din moment ce trecusera atatia ani trebuia sa fie mult mai puternic decat inainte. ”Bine, daca nu merge asa atunci…m-ai intrebat ce vreau.Sa-mi canti” se posta acum in fata ei si-I intinse flautul zambindu-I nevinovat. Teresa lua flautul din mana baiatului fara vreo retinere.
Teresa alese o piatra ce iesea in evidenta fiind singura care nu era acoperita in totalitate de zapada.Mainile ii era pe jumatate inghetate de la vremea friguroasa,iar nu erau invalide incat sa nu poata canta.Nu stia de cand Eric iubea muzica, dar dupa cum se asteptase ea se putea ca acesta sa o fi urmarit in toata perioada asta.Ii promise cand plecase ca avea sa se schimbe si sa o aduca inapoi langa el, dar nu se mai gandise la asta de-a lungul anilor crezand ca poate poate a murit pe undeva, doar nu era cel mai puternic de pe insula si uite ca se inselase.Eric se cocotase undeva sus bucuros de alegerea pe care o facuse femeia. Teresa lasa deoparte gandurile ce o bantuiau si incepu sac ante,miscandu-si degetele de-a lungul lui cu lejeritate.Prefera sa nu se gandeasca la nimic fiindca altfel avea sa o afecteze.Muzica ce ii ajunse la urechi nu parea a fi a ei, de parca nu ea canta si totusi nu era nimeni altcineva acolo.Durase mai bine de zece minute pana cand niste aplauze o scoase din starea de inconstienta ar putea ea spune fiindca nu mai fusese atenta la nimic ce o inconjurase. ”Bravo bravo!Acum ai un musafir, ar trebui sa te ocupi de el.” I se adresa Eric.Nu prea intelese ce vroia sa spuna cu asta, dar probabil avea sa-si dea seama mai tarziu. ”Pana la urmatoarea intalnire ai grija de tine bine?Nu vreau sa patesti nimic” inainte de a pleca ii oferi un sarut pe frunte si un zambet ce ii dadu de inteles ca toate erau planuri create de mintea lui diabolica ,iar ea se conformase ca si un animal de casa ascultator, de parca acele vremuri nicioadata nu au trecut si se intoarse in trecut cand I se supusa in totalitate
|
|
|
| |
|
Simon Sanford
|
Feb 5 2010, 08:05 PM
Post #2
|
student
- Posts:
- 18
- Group:
- Occultists
- Member
- #49
- Joined:
- December 6, 2009
|
Se-afla la adapostul casei sale, bucurandu-se de caldura si linistea caminului pe timp de iarna. Vremea de afara il indispunea si-l facea sa-si doreasca sa stea in pat, cu o carte in mana si s-atipeasca. Dupa pererea lui Simon, nimeni intreg la minte n-ar trebui sa iasa pe asa ger si mai ales nu el, care avea o sensibilitate crescuta si se-mbolnavea din orice. Inchise ochii si se-ntinse mai bine, dorind sa nu mai vada cerul innorat, sperand ca primavara va veni odata si-odata. Se muta dintr-un loc in altul, vadit plictisit. Se-aseza, in cele din urma, pe scaunul de la pian si-apasa tastele, mai mult in furie, producand cateva zgomote deranjante, apoi rasfoi energic carticica de cantece. Isi alese unul, arunca un ochi fugar pe el, suficient cat sa recunoasca simfonia a 9-a a lui Bethoveen si se puse pe cantat. Unu , doi, trei, unu, doi, trei... isi si imagina pasii de dans, respirand la fiecare schimbare de nota. Ar fi vrut s-o tina mult si bine asa, scapand de plictiseala si singuratate datorita pianului, insa un marait destul de puternic, asemanator cu cel al unei bine-cunoscute feline, ii atrase atentia. Se ridica de pe scaun si se-ndrepta spre fereastra. Ii fu suficient sa priveasca odata si intr-o secunda aparu la baza micutei sale locuinte. Se-apleca in genunchi, lasandu-se sa se prabuseasca in stratul gros de zapada si mangaind blana stufoasa, uda a lui Snow. Tigroaica se hotarase sa-i faca o vizita surpriza, iar asta il imbucura mult pe Simon. Ii placuse de la prima intalnire si fusese putin trist cand nu-i putuse.... imprumuta fiica...
|||'Hey, Snow! Ce te-aduce pe-aici , nastrusnic animal? Ai chef de-o plimbare pan' in varf de munte?'||| isi transfera gandurile in capsorul 'micutei' creaturi, facandu-i o invitatie tentanta. Era un tigru alb , deci rezista la frig...acum nu mai trebuia decat sa gaseasca o solutie sa se protejeze el de ger. Pocni din degete, mai mult de spectacol, facand s-apara pe el un palton lung, negru, alaturi de un fular gri inchis, ce-i atarna pe-afara. Se concentra timp de cateva minute, cat sa construiasca un mic zid transparent in jurul lui si-al tigroaicei. Astfel, fulgii de zapada si vantul n-aveau sanse sa se cuibareasca in apropierea lor si nici sa-i incetineasca. Mersera timp indelungat, pana cand ajunsera aproape de varf si se oprira exact cand picioarele lui Simon amenintau sa cedeze. Tanarul nu era obisnuit cu drumurile lungi, mai ales pentru ca iesea rar din casa si nu-si antrenase corpul extrem de mult. Lucrase la brate, la abdomen, caci isi dorea patratele, dar isi neglijase picioarele. Rareori alerga, pentru ca mai de fiecare data sfarsea cu o tuse enervanta sau cu gatul iritat, dar, de cand aparuse creatura aceea si cele doua animalute, multe din obiceiurile lui se schimbasera. Acum ii facea placere sa mearga incet, alaturi de Snow si ii vizita deseori mormantul batranului, deci isi gasise scopuri ce-l motivau sa paraseasca locuinta des...
In timpul popasului gasi suficient timp cat sa-si traga rasuflarea si sa-si acumuleze fortele, pentru a continua. Era gata-gata sa-i propuna s-o ia pe jos incet si sa se-ntoarca la adapost cand auzi sunetul flautului. Inconstient, din pur instinct, isi ciuli urechile si-asculta melodia pana ce aceasta se sfarsi, acompaniata de cateva aplauze. Desi stia cine o canta, nu recunoscu stilul, parandu-i-se putin diferit fata de ce intalnise prima data. Mari ochi si gandi mai mult pentru el, insa, in acelasi timp, lasa deschisa legatura mentala cu Snow. |||'Cat o fi exersat ca sa cante asa? Nu mai suna atat de stangaci ca prima oara...sau poate m-am obisnuit s-accept lucruri si-n cantitati mai mici si-am uitat de ce-i mai important...critica. Oricum, nu vad cine-ar fi interesat sa-mi asculte reprosurile pe insula asta. As avea mai multe sanse in a fi capturat si torturat, decat ascultat.'||| pufni in ras, un ras nervos, mai mult pentru ca prezenta femeii in acele locuri il surprindea. Acum avea sa vada daca in mod placut sau neplacut. Mangaie tigroaica pe cap, tragand-o bland de una din urechi si adresandu-i-se cu zambetul pe buze. |||'Ce spui daca mergem s-o salutam? Poate posta a fost mai rapida decat m-asteptam..'||| ii spuse, neputand sa nu se gandeasca la schitele promise. Si totusi, avand in vedere ca ningea, nu i se parea locul si timpul propice in care sa vina cu o bucata de hartie, si sa stea cu ea si pe-afara. Mari pasul, sperand sa n-o fi udat-o / deteriorat-o sau stricat-o in vreun fel.
Abia cand mai avea putin si-si atingea destinatia propusa, remarca faptul ca ninsoarea se-oprise de mult, iar el continua sa stea ascuns in spatele 'scutului' si-si consuma puterile fara ca acestea sa fie macar necesare. Il facu sa dispara intr-un moment, trecandu-si apoi mana prin blana lui Snow. Il linistea si-i facea placere s-o alinte deseori, asa amandoi uitau de probleme si se simteau bine. Gasea minunata legatura dintre om si animal si felul in care isi satisfaceau amandoi nevoile, simultan. Hotarase, insa, sa nu se ataseze prea mult de ea, constient ca desi insula oferea nemurirea, amandoi isi vor pierde viata candva. Ar fi fost afectat prea tare daca Snow ar fi murit prima, deci era timpul sa.... isi delimiteze teritoriul si sa pastreze o oarecare distanta. Vroia doar s-o salute pe femeie, sa lase tigroaica cu ea si sa-si ia talpasita, dupa ce obtinea schitele promise. Da... Era cel mai bun lucru pe care-l putea face si, totodata, nu se implica.
O zari in apropierea unei pietre ce nu era acoperita de zapada, insa care-si imagina el, ca trebuie sa fie rece. Recunoscu dintr-o singura privire flautul din lemn, lasat de bunicul sau si se-ntreba cum de canta in varf de munte, imbracata asa si pe o vreme ca asta. Se-apropie cat putu de mult, pana ajunsera fata in fata si i se adresa, cautandu-si cu grija cuvintele, sperand c-aceasta il va accepta pentru a doua oara in mintea ei. |||'Nu-mi spune...Pe langa muzica , cascade si pesteri ai si o pasiune straina pentru mine si cam sadico-masochista: cantatul in bluza aia subtire pe varf de munte.'||| Facu s-apara in cel mai scurt timp si cu cel mai mic efort un palton, asemanator celui pe care-l purta,numai ca era de culoare gri inchis si de femeie. I-l intinse, apoi, astepta sa si-l puna pe ea ca sa-i agate de gat si-un fular alb, lung, pe care-l lega cu ajutorul magiei. |||'Ti-as oferi si-o ceasca de ciocolata calda sau cafea, dar va trebui s-astepti pana ajungem la mine-acasa. S-ar raci imediat, daca nu ingheta, pe vremea asta...Era mai cald cand ningea...Ceea ce-mi aminteste...tu esti raspunzatoare pentru...schimbarea vremii in rau? Si cum ai de gand sa...'platesti' pentru acest discomfort?'||| o intreba in gluma, realizand ca era vesel s-o intalneasca in astfel de circumstante. Era o ocazie in plus ' s-o rasplateasca' pentru ajutorul dat cu ceva timp in urma. Si totusi, lasand gluma la o parte, ce cauta pe varf de munte? Cu cat se gandea mai mult, cu atat i se parea mai suspicios, deci se hotari sa taca si sa-i dea o sansa sa se explice.
|
|
|
| |
|
Teresa
|
Feb 6 2010, 02:08 AM
Post #3
|
Vaettir; Nature protector
- Posts:
- 31
- Group:
- Creatures
- Member
- #30
- Joined:
- November 25, 2009
|
- Inca ramase cu gandul la Eric cand niste pasi o avertizara ca avea oaspeti precum ii spus baiatul.Zapada il dadu de gol pe respectivu sau respective care se incumeta sa viziteze inaltimi in aceasta perioada, nu ca vara ar fi ceva mai diferit.Acel varf care era unul dintre cele mai inalte de pe insula era mereu acoperit de zapada si era foarte frig cam in orice perioada a anului, aceasta zi nu era nicidecum speciala.Si-ar fi dorit ca Eric sa fi ales o alta zona mult mai agreabila, poate cascada, chiar si padurea ar fi fost un teren mult mai potrivit decat varful muntelui unde ii cam ingheta funduletu si nu numai acela.Se certa pentru ca-l ascultase si pentru ca acceptase sac ante la flaut.Baiatul care ii auzi cantecul nu merita una ca asta, dar uite ca o facuse.Stranse putin cam tare bucata de lemn realizand ca abia isi mai simtea degete de la maini.Statu prea mult timp in frig.Nu era ca si cum ar fi asa sensibila , dar gerul nu-I facea nici macar ei bine cu toate ca era o creatura aia nu insemna ca era una cu sange rece care putea sa se tarasca prin orice locuri si ramana neatinsa de asprimea vremii cu toate ca avea o putere destul de mare asupra naturi, acum era pe teritoriul ocultistilor,iar Eric o depasea in acest loc oricat de multa incredere ar avea in propriile ei puteri.Se simtise intotdeauna mai jos decat acel baiat, inca de cand fusese mic diferenta de puteri nu era atat de mare si abia avuse zece ani, de fapt urmase sa implineasca unsprezece in cateva zile cand schimbarea avuse loc,iar Teresa incepuse sa se indeparteze tot mai mult pana cand maturizarea lui le aduse despartirea intr-un final.Acele amintiri isi facea loc acum in mintea ei fara sa-I mai dea pace.
||'Nu-mi spune...Pe langa muzica , cascade si pesteri ai si o pasiune straina pentru mine si cam sadico-masochista: cantatul in bluza aia subtire pe varf de munte.'||
Vocea straina si in acelasi timp cunoscuta ii aduse aminte ca cineva urma sa ajunga in locul unde era si ca nu era deloc singura,iar acum putea si priveasca vizitatoru.Chipul ii era cunoscut, dar nu avea prea multe amintiri in legatura cu el.Cu greutate isi aminti si numele daramite prea multe.Inafara de asemanarea brusca pe care o avea cu Ed si fosta lor intalnire care era mai mult in ceata nu avea multe informatii in legatura cu barbatul ce-I oferea acum ajutor sa se incalzeasca.Orgoliul ii spunea nu, dar corpul aproape inghetat spunea da, asa ca Teresa intinse mana pentru a lua paltonul si nu comenta nimic odata cu aparitia fularului ce era infasurat acum in jurul gatului.Isi ascunse mainile in buzunarele paltonului pentru a si le incalzi reusind sa nu tremure inca. ”Poate am sau poate nu.Multumesc pentru haina” altceva mai bun de atat nu gasi ce sa spuna.Snow parea a fi foarte atenta la imprejurari si foarte in alerta, dar Tere era obosita, inghetata si cu mii de ganduri ca sa se uite la randul ei dupa Eric care mai mult ca sigur savura show-ul, doar fusese ideea lui sa o aduca acolo,iar acum prezenta barbatului numit Simon ce era copia fidela a lui Ed facuse ca jocul sa fie mai interesant.Nu trebuia sa uite ca incercase de nenumarate ori sa-l ucida pe Ed….la vremea aceea I se pareau simple coincidente, dar acum realiza totul.Uite ca lucruri pareau sa se repete, dar Simon nu era Ed asa ca nu prea avea de ce sa-si faca griji in legatura cu asta.
||'Ti-as oferi si-o ceasca de ciocolata calda sau cafea, dar va trebui s-astepti pana ajungem la mine-acasa. S-ar raci imediat, daca nu ingheta, pe vremea asta...Era mai cald cand ningea...Ceea ce-mi aminteste...tu esti raspunzatoare pentru...schimbarea vremii in rau? Si cum ai de gand sa...'platesti' pentru acest discomfort?'||
Oare de ce era atat de vesel sa o vada. Imaginea intalniri lor cel putin in mintea ei nu-i placuse deloc baiatului asa ca nu avea nici un motiv pentru care sa fie atat de bucuros.Ii state ape limba intrebarea , dar nu o puse.Gandul la o ceasca calda de ciocolata o facu sa se simta mult mai bine cu toate ca era doar un simplu gand.Stai!La el acasa?Ehhhhhhh?Cine a zis ca avea de gand sa-l urmeze undeva ?Mai ales printre ocultisti. ”De aceasta data nu am nici o legatura cu vremea, puterile mele nu le poate depasi pe a lui asa ca nu te plangi persoanei potrivite.Multumesc inca odata pentru ajutor, dar am sa ma indrept spre propria mea casa.” parasi destul de tarziu piatra pe care poposise pana atunci folosindu-se de corpul tigroaicei pentru a sta dreapta.Sa-I ofere careva putin timp pana reusea sa-si iasa din ‘hibernare’. ’Abia te-am adus aici Tere, nu te grabi sa pleci,doar un mic joc si apoi vom fi doar noi doi’ o alta voce diferita de ceea a lui Simon ii patrunse in minte si nu putea fi nimeni altcineva inafara de Eric.Ii permise lui Simon sa pastreze contactul cu ea pentru ca nu avea o alta modalitate sa ‘vorbeasca’, da baietelul ala arogant care ii urmarea de undeva avea control si oricat de mult ar incerca sa-si creeze un scut pentru a nu da buzna asa in mintea ei,pe el nu-l putea tine departe. ”Ocultistii astia profita prea mult de puterea cu care au fost inzestrati.Asta imi aminteste de ce ii urasc.Bine, alta alegere inafara de a sta aici nu am nu?” vorbea cu voce tare incat sa auda si cel de langa ea.Era destul de destept sa realizeze ca mai era cineva acolo si ca jocul de care ii spuse nu avea sa fie dus la bun sfarsit din moment ce celalalt era constient
|
|
|
| |
|
Simon Sanford
|
Feb 8 2010, 04:34 PM
Post #4
|
student
- Posts:
- 18
- Group:
- Occultists
- Member
- #49
- Joined:
- December 6, 2009
|
Daca sperase vreodata la explicatii serioase, bazate pe argumente si exemple solide, putea s-astepte mult si bine, caci n-aveau s-apara. Din punctul lui de vedere, Snow era cea mai....cea mai intreaga la minte din ei trei si-ntr-un mod ciudat prezenta ei il amuza si-l destindea. Ii accepta multumirile, fara sa se mai oboseasca sa-i transmita "ca-i placerea lui sa-i fie de-ajutor" si ca inca se simtea dator. O scurta miscare a capului fu suficienta si deloc obositoare, asa cum erau cuvintele sau gandurile prea multe.
Nu-si putu ascunde dezamagirea cand fusese refuzat, dar ridica din umeri neputincios, fara sa insiste. Adevarul era ca se temea, intr-un fel, de prezenta femeii in universul sau. Nu-si impartasise prea des teritoriul cu altii si mai ales nu cu persoane de sex opus, deci, nu stia cum ar fi reactionat. Poate, din egoism si impulsivitate ar fi pus-o in pericol. Nu odata isi imaginase scenarii in care abuza de propriile puteri, pentru a-si atinge scopurile marsave. Se credea mai mult decat capabil s-o 'subjuge dorintelor sale', tocmai de aceea se-mpaca usor cu refuzul si nu insista. Surprinzator, se concentrase atat de mult asupra femeii de langa el, incat nu simtise prezenta altcuiva, destul de bine ascunsa, de altfel. Faptul ca ea dadea vina pe altcineva pentru 'schimbarile bruste ale vremii', il facu sa devina suspicios si 's-adulmece in jurul sau'. Remarca socat ca prezenta ii era necunoscuta, la fel si metodele ce le folosea. Era magie, insa nu stia cui ii apartinea... Putea, desigur, s-afirme ca nu intalnise niciodata respectiva persoana, de cand sosise pe insula. Si-n ciuda tuturor dovezilor ce-aratau in directia asta, ii era greu sa recunoasca sau marturiseasca asa ceva. In cei peste o suta saptezeci de ani intalnise toti occultistii, le ascultase povestile si cunoscuse suficient de mult propriul clan... Era greu de conceput ca cineva ii scapase... Faptul ca toti locuiau in pesteri sau in apropierea lor si ca se-ntalneau din cand in cand ar fi trebuit sa-l ajute sa-si dea seama cu cine avea ... onoarea. Cum persoana era greu, daca nu imposibil, de identificat, se hotari sa sparga el gheata.
|||'Buna si tie, amice! Nu te-a invatat mamica sa te prezinti, inainte de toate? E o chestiune ce tine de cei sapte ani de-acasa.'||| realiza o scurta pauza teatrala, apoi continua sa-si transmita gandurile, constient ca ori se vor lovi de-un zid ori isi vor atinge tinta. Oricum ar fi stat lucrurile, era dispus sa-ncerce. |||'Ce tot zic...Pe insula nu mai sunt multe familii unite sau exemplare... Toti se poarta asa cum li se nazare. What a shame!'||| Zambi larg, indreptandu-si, de data aceasta, atentia catre femeie. Din cate isi dadea seama, era nevoita sau i se poruncise sa nu paraseasca locul. Nu stia daca o va putea lua de-acolo, insa iar, hotari ca-i mai bine sa-ncerce decat sa stea degeaba. N-avea sa primeasca ajutor de la nimeni, iar daca occultistul respectiv era vreun amorez inflacarat, nu dorea sa le ofere nici intimitate... Ciudat, insa il dezgustau barbatii acaparatori, cei care ar face orice ca sa obtina femeia mult dorita. Si mai ciudat, el insusi reprezenta un astfel de 'mascul feroce' si ,deci, propria posesivitate il dezgusta.
||'Ai putea sa vii la mine si sa vei un ceai sau oricum, ceva fierbinte, lucru pe care ti-l propun de minute bune.'||| sopti, oprindu-se brusc si renuntand la legatura mentala. Avea nevoie de ceva mai multa putere de concentrare ca sa aduca vremea la normal. Si-ntr-adevar, prefera de o suta de ori mai mult zapada, decat inghetul si gerul. Macar cand ningea era mai cald. Si-asa, dupa cateva minute incepu sa cada cate un fulg, apoi doi, trei , iar inainte sa-si dea seama incepuse sa ninga binisor. Isi facu rost de o umbrela suficient de mare si se-apropie de femeie, asigurandu-se ca si ea era la adapost. ||'Asta numesc eu...temperatura rezonabila.'||| ii transmise, reluand conversatia. ||'Deci ce decizie iei? Mergem la adapost sau imi canti o ...serenada la flaut? Nu vreau cumva sa-ti rapesc momentele pretioase, petrecute pe varf de munte, deci poti canta in continuare, nestingherita.'||| ii impartasi gandurile sale, amuzandu-se teribil la ideea unei micute creaturi intepenite de frig pe munte, care pufaia din cand in cand la instrumentul de lemn.
|
|
|
| |
|
Teresa
|
Feb 9 2010, 02:36 AM
Post #5
|
Vaettir; Nature protector
- Posts:
- 31
- Group:
- Creatures
- Member
- #30
- Joined:
- November 25, 2009
|
- Ofta. Nu facuse nimic gresit sa pice intr-o situatie ca aceasta.Ii studie trasaturile baiatului atenta incercand sa-si aminteasca ceva mai mult decat o facea si reusise, dar nimic, absolut nimic.Parea un strain si isi amintea vag ca la un moment dat ii spuse ca nu avea sa-l mai vada nicioadata si ca era ultima lor intalnire, dar uite ca nu avuse dreptate si acum statea unul langa altu.O mira grija pentru ea.Nu putea spune ca o misca gestul de a o incalzi, dar putin putin ii era recunoscatoare fiindca foarte rar cineva avea grija de ea , deci era o noutate.Eric era prin apropiere si mai mult ca sigur ca vroia sa-si faca aparitia dintr-un moment sau altu, dar spera ca nu avea sa o tina prea mult timp in frig pe gerul ala.Nu-si alese tocmai locul potrivit, dar il intelegea de ce o facuse.Nu in fiecare zi se trezea cineva sa viziteze varful de munte care era aproape cel mai inalt punct de reper de pe toata insula.Se ingrijioara putin pentru Simon fiindca scumpul de Eric nu ar fi dat in spate din a ucide in stanga si-n dreapta, doar asta era una din specialitatile lui , de la care nu ar fi dat in spate.Putea spune ca era usurata putin fiindca daca incepuse acest joc probabil nu avea sa se termine cu o baie de sange. Nu putea spune ca baiatul se schimbase, dar cel putin incerca sa-I arate ca era ceva diferit la el.
||'Buna si tie, amice! Nu te-a invatat mamica sa te prezinti, inainte de toate? E o chestiune ce tine de cei sapte ani de-acasa.'||
Eric prefera sa pastreze inca linistea si sa nu cada in plasa pe care i-o intinse celalalt occultist.Poate ar trebui sa-I aminteasca ca nu era un pustiulica desi arata ca unul, dar acest aspect il pastra doar pentru Teresa stiind ca cu multa vreme in urma acel chip de ingeras pe care incerca sa-l interpreteze ii furase inima femei si ii fusese drag.Vroia sa pastreze aceea amintire cu el cu toate ca oricat de mult incercase sa-I stearga din memorie lucrurile rele in legatura cu el se pare ca nu reusea, poate pentru ca erau despre el si nu avea aceea putere sa se atinga.Se putea multumi ca avea control asupra celorlalte amintiri, aproape a tuturor celorlalte. ’Poate ar trebui sa-I spui ce s-a intamplat cu mamica mea si cum nu a fost alaturi de mine sa ma invete asta.Ar fi o poveste pe cinste nu crezi?’ isi continua contactul cu Teresa ignorandu-l pe barbat. Aceasta veste insa o lovise pe femeie.Nu vroia sa-si aminteasca despre parintii lui Eric si despre soarta de care avuse parte la un moment de furie a baiatului.Nu era un moment de care cineva ar dori sa vorbeasca. ”Nu ar trebui sa aduci in discutie asa ceva,Simon,e mai bine sa pleci. Nu ai cazut tocmai la momentul potrivit” incerca sa-l faca sa plece nu pentru ca ar fi avut o slabiciune pentru el, dar Teresa nu dorea ca nimeni sa fie ranit si cine stie pana unde avea sa se ajunga.
|'Ai putea sa vii la mine si sa vei un ceai sau oricum, ceva fierbinte, lucru pe care ti-l propun de minute bune.'||
Ii zambi oarecum recunoscatoare.Un ceai , o cafea, orice era fierbinte avea sa fie foarte bine primit, dar nu putea sa plece pur si simplu asa.Locul ei era inca acolo, pentru cateva minute, ore sau chiar zile, pana cand avea sa se hotarasca ce avea sa aca cu Eric altfel nu iesea nimic bine.Faptul ca se aratase dupa atatia ani buni nu era un semn bun si nu prevestea nimic bun, deci trebuia sa afle ca mai apoi sa gaseasca o modalitate sa se tina departe de el asa cum o facuse pana acum, desi era constienta ca Eric era cel care alese sa o lase singurica nu era pentru ca ea ar fi fost prea iscusita in a se ascunde, dar trebuia sa recunoasca ca pestera in care locuia acum era foarte bine pazita si poate era singura pe care nu o avea pe ‘radarul’ lui. ”Cu alta ocazie, acum trebuie sa rezolv ceva,din pacate” se scuza ea nestiind ce ar putea spune altceva.Schimbarea de vreme nu o incanta, dar nu putea spune ca inainte fusese pe gustul ei.Da, ce era drept cand ningea se mai incalzea , dar in acelasi timp ura sa ninga, sa fie zapada si tot ce tinea de vremea rece.Avea momentele ei cand se bucura de ea, dar nu si acum.
||'Deci ce decizie iei? Mergem la adapost sau imi canti o ...serenada la flaut? Nu vreau cumva sa-ti rapesc momentele pretioase, petrecute pe varf de munte, deci poti canta in continuare, nestingherita.'||
Nu apuca sa-I ofere un raspuns cu toate ca cel dinainte era tot un refuz la invitatia lui.Eric alese sa intre in scena si intr-un mod destul de aiurea dupa parerea ei. Simti parca o mana invizibila in jurul ei tragand-o departe de Simon pana in locul unde ‘aterizase’ baietelul blondut pe a carui chip se citea un zambet sarcastic.Manutele lui se prinse de paltonul aflat pe ea obligand-o sa-l priveasca in ochi. ” Simon Sanford se pare ca zvonurile sunt chiar adevarate.Esti leit bunicului tau.Nu mi-as fi imaginat una ca asta.Este o onoare sa te intalnesc, poate imi oferi ceva ce raposatul batran nu a reusit” nu mai continua sa spuna ca vroia sa aiba prilejul de a-l omora, lucru ce nu prea ii iesise cu Edward.Forma un scut in jurul lui si al Teresei pentru a opri ninsoarea de a ajunge la ei.Putea sa o opreasca in totalitate, dar dupa ce Simon se sinchisise sa o aduca de ce sa-I strice tot cheful. ”Tere va canta doar pentru mine de acum incolo.Nu cred ca te va deranja acest lucru din moment ce consideri performanta ei un nimic in comparatie cu a altora” pe langa chipul sau tanar a unui baiat de zece anisori avea un ton superior in care se putea citi dorinta de a domina pe oricine
|
|
|
| |
|
Simon Sanford
|
Feb 12 2010, 05:58 PM
Post #6
|
student
- Posts:
- 18
- Group:
- Occultists
- Member
- #49
- Joined:
- December 6, 2009
|
Din cate isi dadea seama, prietenul posesiv al femeii hotarase sa mentina contactul mental doar cu ea, desi el intampina probleme in a realiza din ce motiv era atat de ...ignorant. Se hotarase sa pastreze distanta si sa nu se implice, mai ales dupa ce fusese refuzat de atatea ori. Avea de gand sa-si stearga urmele din zapada si sa se-ntoarca la caldura, in pat, cat mai curand. Se uita la ceasul de la-ncheietura, pregatindu-se sa-i lase singuri pe 'cei doi porumbei'. Incepuse sa se plictiseasca mai rau decat in casa si , desi ii placuse plimbarea cu Snow, intalnirea respectiva ii luase din farmec. Se-ntreba daca sa o anunte de plecare, sa-i spuna la revedere sau pur si simplu sa dispara... Decise ca n-avea de ce sa recurga la ganduri. Avea sa-nteleaga. Oricum, era de parere ca ea-si dorea ca el sa plece, deci cu siguranta se va bucura. Deodata, isi aminti de ultima lor conversatie. Se cam contrazise, nu numai ea ci si el. Ii promisese c-o sa se tina departe si ca-i va respecta teritoriul. Fusese o surpriza s-o vada acolo, in varf de munte, pe ger si simtise nevoia s-o protejeze un pic, de aceea ramasese prin preajma. Insa, cu fiecare moment ce trecea se simtea din ce in ce mai mult ca a cincea roata de la car. Isi baga mainile in buzunarele paltonului, vrand sa si le incalzeasca si sa evite sa raceasca iar. Suporta mai bine zapada, decat gerul de dinainte, cand nu ningea. Vru sa se intoarca<,> cu spatele si sa avanseze, sperand s-ajunga cat mai repede la adapost, dar nici n-apuca sa faca un pas, ca un tanc pusese stapanire pe femeie si-l facu sa tina ochii larg deschisi, mai mult ca sa nu rateze ceva din scena ce urma.
Mai avea putin si-l pufnea rasul cand il vazu tragand-o pe ea dupa el si agatandu-se de palton. Inghiti in sec, reusind sa se abtina si sa nu reactioneze deplasat. Isi pastra seriozitatea, privindu-l de sus in jos, analizandu-l cu precautie si judecand, intai pentru el, apoi transmise si mai departe. |||'Avand in vedere puterile ce le detii si anii pe care-i porti in spate, as aprecia daca te-ai comporta potrivit varstei tale.'||| ii spuse, privindu-l in continuare, dezgustul fiind mai mult decat evident pe chipul sau. Nici nu trebuise sa se gandeasca. Stiuse din start ca putini occultisti controlau asa bine vremea, fara sa fie macar nevoie sa se concentreze. De asemenea, felul in care 'tinea captiva' micuta creatura si se distra pe seama ei, il facea sa fie asa precaut. Nu intelegea relatia lor si nici de ce femeia nu parasise inca locul acela inghetat, dar hotarase sa se gandeasca la ce era mai rau, si anume, ca puterile ii erau subjugate lui. O alta posibilitate era sa-i fie stapan, insa cum nu o auzise mentionand asa ceva, nu se gandi la o astfel de alternativa. Isi aminti ca dorea sa plece si ca faptul ca in sfarsit aparuse, nu-l oprea cu nimic sa-si continue planul. De asemenea, isi aminti sa raspunda la copilariile lui, refuzand s-abordeze acelasi ton insolent. Desi probabil ca el era novice pe langa celalalt occultist, nu uitase de varsta ce o avea si nici de statut. Avea multe de invatat, ca student, insa teama nejustificata si lasinatea nu erau pe lista, din contra chiar... |||'Sa-ti ofer ceva? Ma indoiesc ca va fi necesar. Nu-ti datorez nimic.'||| ii transmise scurt si la subiect, refuzand sa-i analizeze cuvintele. Isi dadea seama ce-si dorea...Credea ca unicul sau scop va fi sa-l subjuge si pe el, eventual, sa-l elimine, insa o incaierare in propriul clan nu-i suradea. Prefera sa fie diplomat, decat sa iste o lupta pe vreme de razboi. Ar fi fost o prostie, mai ales ca nu era sigur de victorie.
'Mai asteapta o suta de ani, sa ma antrenez cum trebuie si sa-mi fortific trupul si te caut eu.' isi spuse ironic, fiind constient ca daca avea sa se-ntample ceva, el nici nu se va stradui sa atenueze/amelioreze situatia, ci va lupta. Asta invatase de cand venise pe insula. De asemenea, o alta lectie importanta fusese cea cu "Sa nu intorci niciodata spatele adversarului", lectie ce-l impiedica sa plece. Nu era atat de fraier cat sa se-ndrepte in directia opusa, lasandu-i drum liber s-atace sau sa-l considere un las. In ciuda dorintelor, hotari sa mai ramana putin prin preajma. |||'Tere e un nume ciudat si extrem de scurt. Cine te-a botezat? El?'||| o-ntreba, abia putand sa se abtina sa nu rada. Isi dadea seama ca era doar o porecla a' barbatului ciudat', insa isi dorea s-o faca si pe ea sa vada ridicolul. Situatia i se parea amuzanta si totodata enervanta. Vocea pitigaiata si trupul in miniatura il deruta, ba chiar, deseori, uita de adevarata natura a occultistului si zambea, il subestima. Desi hotarase sa fie atent la detalii si la toate cele, acum era mai degraba distrat. |||'Cat despre cantat, mi se pare normal ca ea sa decida pentru cine canta. Nu am nicio problema, insa, daca nu o face pentru mine, avand in vedere ca ma descurc mult mai bine si mi-as putea satisface singur nevoia de muzica. Din pacate, nu cred c-as putea spune acelasi lucru despre tine. Stii sa canti?'||| il intreba, transmitandu-si gandurile cu usurinta, remarcand ca legatura lor mentala nu intampina dificultati. Se-ntreba de ce nu-i blocase calea de la bun inceput, cand refuzase sa i se arate si de ce aparuse , in cele din urma. Nu-i cunostea planurile, dar nici nu era dornic sa le afle. Hotari c-asteptarea era cel mai intelept lucru ce-l putea face.
|
|
|
| |
|
Teresa
|
Feb 14 2010, 06:38 PM
Post #7
|
Vaettir; Nature protector
- Posts:
- 31
- Group:
- Creatures
- Member
- #30
- Joined:
- November 25, 2009
|
- Aproape ca reusise sa-l convinga sa plece. In mare parte era protejata asa cum era ea.Chiar daca nu agreea prea tare zapada,Teresa era pana la urma o creatura si una destul de rezistenta la schimbarile climatice , asa ca o ninsoare in suss au in jos nu avea sa o afecteze prea tare la fel cum ar fi facut-o cu un om normal.Avea haina de la el si ii era recunoscatoare ca macar nu trebuia sa dardaie de frig.Se abtinuse sa nu tremure. Frigul parca ii intrase pe sub piele, mai ales ca statuse de ceva vreme acolo, dar nu era inca deajuns de inghetata ca sa cedeze.Ce o enerva mai tare era faptul ca Eric hotarase sa-si faca aparitia chiar in momentul in care Simon parea sa se dea batut si sa o paraseasca.Inca nu intelese care erau intentiile fostului ei stapan, dar ajunse la concluzia ca jocul ii includea pe amandoia si asta pentru ca Simon era copia fidela a lui Ed.Nu reusise sa-l omoare pe bunicul baiatului si acum vroia sa se razbune pe Simon din cauza esecului trecut.Era un lucru ciudat ca Eric sa se coboare la astfel de lucruri, dar se pare ca nu se matuzisase deloc de acum cateva sute de ani, trist pentru el.Se purta ca un copil in continuare.Nu degeaba pastrase aspectul unui baietas de zece ani cu bucle blonde si ochii albastri ce te sagetau cand te privea intens.
||'Avand in vedere puterile ce le detii si anii pe care-i porti in spate, as aprecia daca te-ai comporta potrivit varstei tale.'||
Asta avea sa fie ca o jignire la adresa lui Eric.Teresa ii privi atenta pe amandoi.Nu era o alegere buna sa se indeparteze de cel ce se tinea asa strans de ea fiindca pana la urma era protejata in mare parte dar si pentru ca baietelul o facea intentionat. Cuvintele nu prea aveau un impact asupra acestuia pentru ca nu parea sa fie deranjat de spusele lui. ”Este alegerea mea cum ma comport nu?Nu esti in masura sa-mi dai sfaturi, esti ultimul care poate sa-mi spuna ceva.Esti o rusine pentru occultisti, nu stiu cum ai rezistat atata timp printre ei, iti era mai bine ca om, poate asa ai fi avut o moarte mai usoara atunci” Teresa mari ochii din cauza surprinderi.Despre ce moment vorbea?Suna de parca l-ar mai fi intalnit pe Simon, dar ceva nu era bine si degeaba punea intrebari pentru ca raspunsuri nu avea sa primeasca doar cand Eric avea chef. Cum nu-l mai intalnise de o perioada destul de indelungata nu era constienta de ce mai fcuse in ultimul timp sau peste ce alte persoane mai daduse
||'Tere e un nume ciudat si extrem de scurt. Cine te-a botezat? El?'|| Teresa il privi urat. Atat Eric cat si Simon se comportau ca doi copii.Simon era distrat de toata situatia cand ar fi trebuit sa fie destul de serios. Daca baiatul dorea sa-l omoare ar fi putut-o face deja, dar nu asta urmarea se pare si putea sta linistita ”Este o prescuratare de la numele meu, Teresa” ii explica putin morocanoasa. Acum se lega si de numele ei, asta era culmea. ||'Cat despre cantat, mi se pare normal ca ea sa decida pentru cine canta. Nu am nicio problema, insa, daca nu o face pentru mine, avand in vedere ca ma descurc mult mai bine si mi-as putea satisface singur nevoia de muzica. Din pacate, nu cred c-as putea spune acelasi lucru despre tine. Stii sa canti?'|| Eric intradevar nu stia sa cante, nu la flaut cel putin. Iubise intotdeauna muzica, dar nicioadata nu se chinuise sa invete sa foloseasca vreun instrument.I se paruse o bataie de cap in plus, iar el la vremea aia avuse alte treburi pe care le considerase mai importante.
”Sa decida. Te comporti de parca ea ar avea puterea de a lua anumite decizii. Poate o privesti ca o femeie, insa e doar o creatura, mereu s-a supus ordinelor stapanilor si asa o sa o faca in continuare” ii dadu un raspuns partial baiatu, parand deranjat de faptul ca acel Simon vedea ceva mai mult la Teresa si nu partea ei animalica. Si el era constient ca Teresa era frumoasa si ramase fixat pe aceea idee inca de cand o parasise pentru a deveni vrednic sa se comporte fata de ea asa cum trebuia, dar uite ca acum iar aducea in discutie lucruri din trecut. Cand fusese mic era obisnuit sa primeasca ce isi dorea , cand vroia si asa se comportase cu toata lumea chiar si cu Teresa. ”Nu stiu sa cant, de aceea imi va satisface nevoile pe care le am, inclusiv ceea a muzicii. Poti sa pleci fiindca aveai de gand sa o faci, data viitoare vom trece peste partea introductive.” il puse putin pe ganduri pe cel mic. Il incercase pe Simon pentru a vedea daca este la fel ca si Ed si aflase in parte ce isi dorea chiar daca nu coincideau cu ceea ce sperase. ’Poti sa pleci si tu Tere, ne vom intalni cat mai curand pana atunci ai grija ce decizii iei’ ii transmise .Ii stranse mana si cu un zambet disparu de langa ea,lasand insa scutul sa o apere pana cand avea sa paraseasca locul acela.
|
|
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|