Welcome Guest [Log In] [Register]
Add Reply
*twinkle twinkle little star ...; &&how i wonder what you are. [ Marcus ]
Topic Started: Nov 27 2009, 02:55 PM (218 Views)
Ophelia Ghoul
Member Avatar
Vampire ; student
Vampires
  • Twinkle, twinkle, little star,
    How I wonder what you are.


    Apus de soare. Suna mai mult a titlul unei carti scrise prost, cu o actiune tragica si un sfarsit dramatic. Tipic scriitorilor proscrisi. Cu o interpretare a textului poetica, insa in realitate, autorul era mult prea baut ca sa-si dea seama ce asterne pe hartie.

    Nu mai calcase de ceva timp pe teritoriul Ocultilor. Ultima oara cand o facuse fusese pentru o potiune pe care numai de la un Ocult o putea obtine. Se indoia intr-un fel sau altul de puterea lor. Stia ca putea sa le curme viata printr-o simpla muscatura si sa le redea viata eterna. Considera ca, a deveni nemuritor era un privilegiu si nu o povara. Cu totii erau niste simpli muritori, care o data si o data moartea le va veni de hac lasand in urma lor ... nimic. Era o pierdere de timp sa-i explici asta altcuiva care nu intelegea.

    Up above the world so high,
    Like a diamond in the sky.


    Revenise pe meleagul Ocultilor doar pentru ca se plictisise. Nu recunostea, insa stia in subconstinetul ei ca eternitatea avea si dezavantajele ei. Pentru ca nu toti vampirii pot tine pasul o data cu evolutia lucrurilor. Si atunci, sufletul lor se stinge, iar in urma lor nu ramane decat trupul de piatra. Ura sa isi aduca aminte numai despre povestile spuse in legatura cu vampirii. Cele legate de moarte. Alte superstitii legate de vampiri, chiar ea le stia : erau niste scorniri prostesti de a distrage publicului atentia. Traise aproape 150 de ani cu sau fara cativa ani si stia cam tot ce trebuia sa se stie in legatura cu specia ei. Nu mai tinea numaratoarea anilor. Insa isi aducea aminte de aniversarile la fiecare deceniu. Si atunci, prefera sa organizeze un festin in cinstea ei.
    Cel care o transformase, fusese un prost ca macar se gandise la acest lucru. In momentul acela, era inghetata si uda, iar inima ii statea sa se opreasca in orice moment. Fusese poate un vampir prea sentimental, pentru ca alta explicatie nu-si gasea. Insa nu regretase nici o secunda ca il omorase in clipa urmatoare. Pentru ca asta, eliberase monstrul din ea. Si nimeni nu avea sa o opreasca din a-si duce pana la capat planurile.

    Twinkle, twinkle, little star,
    How I wonder what you are!


    Vantul adia usor, jucandu-se cu cateva suvite din parul ei. Gradina imperiala a Ocultilor, era fara indoiala una din cele mai speciale. Specii ale unor flori care se gaseau numai aici si aveau un efect fatal in combinatie cu alte substante. Statea sub un copac al caror ramuri coborau deasupra ei ca niste lacrimi. Purta o mantie neagra, ce ii acoperea intreg corpul lasandu-i la vedere doar capul. Statea, si privea in gol. Soptea versurile unui cantecel al copilariei sale, de pe vremea cand era inca om. Nu stia decat refrenul, pentru ca la urmatoarele strofe, adormea iar mama ei inceta sa ii mai cante.
    Gradina era unul din locurile linistite care nu era invadat de alte creaturi ale Intunericului. Spera, sa nu fie deranjata. Pentru ca altfel, avea sa iasa urat.
Offline Profile Quote Post Goto Top
 
Marcus Leigh
Member Avatar
decedat;
Occultists
Poate ca cele mai frumoase amintiri le ai in locurile cele mai ciudate. Nici nu ii placea gradina, avea prea mult fast in ea, prea multe plante ce parca stiau prea multe si nu puteau sa vorbeasca, sau mai bine nu vroiau sa vorbeasca. Oare era frica? sau altceva...
Totusi legat de acest loc avea o amintire superba, intalnise o femeie ce apartinea vanatorilor, era roscata, parul lung pana la genunchi si cret, cu ochii verzi, figura atletica, expresie placuta, usor puerila, dar totusi atat de inocenta.
Marcus luase un trandafir, il mirosi si il puse in parul roscatei, aceasta ii zambi sfios, imbujorandu-se in obraji si chicotind usor.
Petrecusera cateva zile impreuna tot vorbind, nu isi imagina vreodata ca putea sa vorbeasca atat de mult si despre atatea lucruri neinteresante, doar lucruri marunte, fara importanta, fara sa se mai implice in treburile cotidiene ale occultistilor sau ale vanatorilor, lucru ce i-au deranjat pe batrani.
Aceste intalniri decurgeau cateva ore cotidiam, pana intr-o zi in care ea nu mai aparu. O astepta ore indelungate, dar ea tot nu aparea. Ploaia trecu peste el, timpul de asemenea, dar devenea din ce in ce mai trist, dar si nervos. Pana intr-o zi in care afla ca fata fusese dezasamblata pe motiv ca era defecta. Asa se intampla cu aproape toti vanatorii ce nu isi indeplineau bine functiile.

Acum el se uita pe suprafata lucida iazului, putea sa-si vada reflectia, si parca a femeii aparea printre nuferii albastrii. Arunca din buzunar o moneda in iaz si isi ridica privirea la cerul instelat.

"Se spune ca daca arunci o moneda intr-un iaz/fantana si iti pui o dorinta aceasta se va indeplini. Tu ce crezi?" isi intoarse privirea catre femeia ce canta un cantec despre stele.

O vazuse, sau mai bine spus o auzise de cand intrase in gradina, ii placea cum canta, dar prefera sa nu o intrerupa. Dupa ce auzi cum se repeta simti nevoia sa intre in vorba cu ea. Cea mai buna intrebare in momentul acesta era de ce era aici, atunci de ce preferase sa ii puna alta? Poate de plictiseala... poate ca nu vroia sa se ia la bataie.


Offline Profile Quote Post Goto Top
 
1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
ZetaBoards - Free Forum Hosting
Fully Featured & Customizable Free Forums
Learn More · Register for Free
« Previous Topic · Imperial Garden · Next Topic »
Add Reply