|
runaway.; .private
|
|
Topic Started: Nov 24 2009, 01:22 PM (520 Views)
|
|
Stasya E. Rzhova
|
Nov 24 2009, 01:22 PM
Post #1
|
lider Werewolves
- Posts:
- 285
- Group:
- Admin
- Member
- #2
- Joined:
- November 14, 2009
|
- "Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste, nu ma iubeste..." si glasul pieri. Cine era atat de fraier incat sa rosteasca acele prostii cu atata caldura? Un pui de ocultist, venit aici sa viseze, sa viseze la ceva ce nu o sa aibe niciodata? Ori un vecin, care nu are parte de frumusetea gradinii imperiale, pus pe nazbatii? Cu siguranta raspunsul nu avea sa il afle vreodata decat prin cine stie ce minune. De ce? Pentru ca nu avusese suficient timp incat sa-si dea seama din ce loc al imensei gradini venise vocea. Se clatina pe cele doua picioruse ale ei, inaintand prin stratul gros de flori albastre si galbene, calcand in picioare o mare parte. Exista si o carare undeva prin apropierea Stasyei. Nu facea stricaciuni de dragul de a face. Intrase printr-un loc nepermis si trebuia cumva sa ajunga pe spatiul amenajat vizitatorilor. Era trecut de miezul noptii, iar luna de pe cer anunta ca in curand va deveni plina.
Ajunse la carare. Era pietruita si usor colorata in lumini slabe, verzi, pentru a iesi in evidenta. La distante egale, pe margine, era atarnate in aer pur si simplu, felinare. Ocultisti erau inzestrati cu o putere interesanta, asta era tot ce putea ea sa spuna despre ei. Se intreba daca paznicul dormea. Pentru ca nu pricepea cum altfel felinarele stateau de unele singure in aer. Privi in jur, atenta. Nu voia sa se afle ca venise noaptea prin acele locuri. In vremurile astea, totul era suspect. Isi croi drum mai departe, indepartandu-se de locul prin care ajunsese. Aleea era serpuita si niciodata nu mergea drept. Era constienta ca pasii ei lasau in urma un usor zgomot, dar dintr-un motiv anume, nu-i mai pasa. Dar ar fi trebuit. In urmatorul moment facu ochii cat cepele. Doua pisici negre ca taciunele, ii taiara calea. Ce cautau animale in gradina? Se uita in urma lor, dar fara niciun rezultat. Isi reveni din micul soc, adoptand privirea ei serioasa, obisnuita. Continua sa mearga, fiind mai atenta decat inainte la tot ce se petrecea in jur. Tocmai devenise din cale afara de suspicioasa. Era cineva pe urmele ei ori intamplarea de mai devreme era doar o simpla coincidenta? Problema Stasyei era ca nu credea in asa ceva. Nu exista coincidente. Totul se petrece cu un anumit scop. Ok, atunci care era scopul in acea clipa? Incepu, in gand, sa despice firul in patru. Unu. Pisica neagra care taie calea, aducea ghinion, dar ei ii aducea de doua ori mai mult. Bine, asta era cea mai tampita concluzie. Numai oamenii si ocultisti credeau in asa ceva. Doi. Pisicile aveau vreo legatura cu vocea ciudata pe care o auzise la inceput. Asta era mai aproape de adevar, dar parca prea crea un scenariu tras de par. Trei. La trei se opri. Ajunsese la destinatie. Mica parte a gradinii, in care cresteau doar maci. Rosul aprins al florilor, parea negru, in intunericul noptii. Nu avea niciun obiectiv pentru care sa ajunga acolo. Era pur si simplu unul din obiceiurile ei sa iasa la plimbare, noaptea. Iar partea in care cresteau macii, era preferata ei. Suspina adanc, asezandu-se pe o banca din lemn din preajma. In drum spre aceasta strivise in picioare trei flori de mac. Se facu oarecum comoda pe bancuta, aducandu-si aminte de pisici. Era mai importanta vocea decat animalutele acelea pe care ar fi putut sa le omoare cat ai clipi.
|
|
|
| |
|
Victor R. Hewitt
|
Nov 24 2009, 05:30 PM
Post #2
|
Ocultist
- Posts:
- 22
- Group:
- Occultists
- Member
- #3
- Joined:
- November 16, 2009
|
Mii si mii de ganduri il chinuiau in acele momente. Pe un om l-ar durea cu siguranta capul, asta in cazul in care ar fi rezistat atat de mult timp. Insa, de atatia ani, se obisnuise sa aiba un calendar in loc de cap. Avea foarte multe idei, care trebuiau puse, pana la urma, intr-o ordine, insa amana lucrul acesta cat de mult putea. Adevarul era ca ii placea senzatia asta - orice ar fi, va avea cel putin trei zile ocupate. Foarte ocupate. Reusise zilele trecute sa faca rost de o carte dupa care tanjise foarte mult timp. Proprietarul acesteia, un ocultist batran, era cunoscut peste tot pentru documentele vechi si cartile ce le avea. Iar, spre bucuria lui, acesta avusese un mic accident acum o saptamana, mai exact murise. Bineinteles ca a fost o bataie de nedescris pe bunurile lui, insa cu putina siretenie, noroc si .. ei bine, vraji, reusise sa puna si el pana pe ceva. Era o carte invelita in piele neagra, extrem de groasa si cu un aspect neingrijit. Citise mai mult de jumatate intr-o zi, insa se oprise undeva pe la pagina 630. Intr-adevar, in ea erau scrise multe vraji necunoscute, insa una dintre ele il uimisera cel mai tare. Se spunea ca, daca va rosti o incantatie intr-o noapte cu luna plina, va avea parte de ceva ce nu a mai vazut pana atunci. Si bineinteles ca avea de gand sa incerce lucrul acesta! Luase cu el, in gradina, si patru dintre pisicile lui negre, trei sobolani ( pe care avusese grija sa-i aleaga bine, adica pe cei care se inteleg cu pisicutele ) si isi puse un paianjen imens pe umarul drept. Intotdeauna, cand incerca diferite vraji, micile lui animalute il ajutau sa se concentreze. Indreptand mainile spre cer, inchizand ochii, incepu sa bolboroseasca cuvintele magice - sau, mai bine spus, sa strige cat il tineau puterile, pe un ton cu care ar fi putut speria si cel mai mic gandac. « Ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste, nu ma iubeste... » se opri, insa, dupa numai cateva secunde, simtind cum pisicutele se plimba nervoase pe langa el. Casca ochii, intrebandu-le din priviri ce se intampla cu ele. Participau mereu la ritualurile lui magice, insa niciodata nu s-au mai comportat asa. Insa ele nu vorbisera, in semn de raspuns, ci o luara la fuga, doua dintre ele. Le striga sa vina inapoi, desi stia ca nu avea nici un rost. Facu singurul lucru ce parea cat de cat normal, si anume o lua dupa ele, fara sa tina cont cat de ciudat arata un ocultist, cu un paianjen cat casa pe umar, fugind dupa niste pisici negre, iar in urma lor alte pisicute si sobolani. « Piiisi-piiisi! Haide, iubitelor, nu fugiti de Vic-Vic! Rosie Posie ? Miss Ixie-Bixie ? » La un moment dat le vazu pe acestea taiand calea unei persoane, insa presupunand ca aceasta era o ocultista, nu avea de ce sa isi faca griji : toata lumea stia ca, daca vii prin aceasta parte, nu aveai cum sa nu dai de animalutele lui. La un moment dat, ajunsese in partea gradinii care era aproape toata acoperita de tot felul de flori. Niciodata nu-i placusera acestea, insa tot ii parea rau ca le calca in picioare chiar pe toate.
|
|
|
| |
|
Stasya E. Rzhova
|
Nov 25 2009, 01:39 AM
Post #3
|
lider Werewolves
- Posts:
- 285
- Group:
- Admin
- Member
- #2
- Joined:
- November 14, 2009
|
- Pisici. Voce. Pisici.
O data ce-i intrase in cap banuiala ca ceva misterios se intampla prin preajma ei, nu mai putea sa uite. O macina gandul si mai ales ii fura din puterea de concentrare. Era clar. Nu mai putea sa miste vreun deget pana ce nu afla ce naiba se intampla in gradina aia. Era constienta ca putea sa se loveasca de situatii incurcate, cu iesiri si mai complicate. Dar ea era Stasya. Si acum nici vorba sa o ia la pas, fara sa se lamureasca de ce nu era singura in acel loc. Cu siguranta avea si altceva mai bun de facut, dar data fiind situatia... {« Piiisi-piiisi! Haide, iubitelor, nu fugiti de Vic-Vic! Rosie Posie ? Miss Ixie-Bixie ? »} La tanc! Exact in momentul in care ceruse pentru sine o noua dovada a existentei misterului, o primi. Era aceeasi voce fraiera de mai devreme. In comparatie cu data trecuta, acum se asteptase la o miscare. Analiza vocea cu atentie. Se inselase, nu apartinea unui copilas. Era a unui barbat in toata firea, care parea sa aibe probleme la cap. Isi intoarse privirea spre locul de unde auzise sunetele asteptandu-se ca in orice clipita sa apara un necunoscut. Tocmai reusise sa traga niste concluzii bazate pe realitati. Pisicile erau ale tipului cu voce pitigaiata, iar acum le cauta disperat. Se asteptase totusi sa gaseasca ceva mai interesant decat un nebun colindand pe acolo cu niste animale. Silueta barbatului intra in campul ei vizual. Ochii ei aurii il analizara scurt, de la distanta. Cel mai probabil ea nu fusese zarita, datorita locatiei pe care o avea. Era aproape bezna pe banca. Nu-l recunoastea, pleata lui blonda nu-i spunea nimic. Daca era strain insemna ca Stasya il detesta. Se ridica de pe banca, avand mare grija sa nu faca vreun zgomot. Dori sa paseasca, dar un ghem de blana o impiedica. Una din pisici ii dadea tarcoale. Venise momentul sa-si dezvaluie prezenta, datorita mieunatului. Trase aer in piept si se apleca spre pisica, ridicand-o intr-o mana. O apuca de gat tinand-o suspendata in aer. Iesi din intuneric, apropiindu-se de cararea luminata din fata unui strat de flori colorate viu. Il fixa cu privirea pe "Vic-Vic", ranjind simandicos. Stranse usor mana din jurul gatului pisicii. Nu avea nevoie de prea mult forta ca sa ii blocheze caile respiratorii. Se uita spre pisica, ochii aurii lovindu-se de cei verzi. Dintr-o data ii fu mila. Animalul era nevinovat. De ce sa se manjeasca pe maini? Pentru distractie? Pentru varsarea nervilor ce nu aveau vreo legatura cu ea? De ce nu? Pentru moment se calma, dar nu dadu drumul pisicii. "Vic-Vic", era un ocultist. Sau cel putin asta parea sa fie. Invatase de ceva vreme cum sa deosebeasca rasele. Mai ales pe vanatori de ocultisti, care semanau destul de tare la prima vedere. Stop! Avu un soc pe care-l mascase intr-un mod impecabil, in momentul in care observa ceva la tanarul necunoscut. Acesta purta pe umar un paianjen paros, negru, imens. Ok, pana la urma, tipul chiar era interesant. Nu dupa mult timp, auzi alte zgomote stranii, parca tot de animale. Un fel de chitaieli. Nu era sigura, datorita matei care incepuse sa se zbata pentru a se salva, in palma ei. Din instinct, stranse iar mana. Pisica nu se calma, insa. Indeparta mana de propriul corp, pentru a fi sigura ca nu se va enerva atat de tare incat sa o tranteasca de pietrele noduroase de pe jos. "Este a ta?" intreba ea foarte serioasa si atat de rar de parca ar fi vorbit cu un copil de clasa a I-a care se chinuia sa invete alfabetul. La inceput nu se gandise la gravitatea situatiei. Nu era in regula sa te iei la harta, fiind strain pe un teritoriu ce nu-ti apartine. Poate trebuia sa lase pisica in pace.
|
|
|
| |
|
Victor R. Hewitt
|
Nov 25 2009, 09:05 PM
Post #4
|
Ocultist
- Posts:
- 22
- Group:
- Occultists
- Member
- #3
- Joined:
- November 16, 2009
|
Pisici tampite. Stia el si pana acum ca animalutele lui de companie nu erau neaparat cele mai destepte de pe aceasta planeta, insa nici atat nu-si inchipuise. Pentru numele lui Marcus, liderul ocultistilor, dar asa ceva era de necrezut! Participasera la atatea ritualuri nebune, incat nu ar mai trebui sa se teama de nimic. Chiar acum isi amintea ce facuse acum cateva luni in gradina casei, pentru a face o vraja importanta. Aproape jumatate de insula a vrut sa-l omoare atunci, deoarece cel putin 3 zile a mirosit peste tot a usturoi. Si ele fugeau cand se apucase de .. urlat, doar! Ori erau nebune, ori exista o a doua varianta, si anume ca cineva sau ceva le speriase foarte tare. Incepu sa-i bata si mai tare inima atunci cand Miss Ixie Bixie disparu din campul lui vizual, luand-o la stanga. Incercand sa fuga mai tare, Victor aluneca pe flori si in doar cateva secunde fu trantit pe jos, pe burta. Ii scapa un mic strigat, speriat. Era obisnuit sa cada mai mereu, insa de data aceasta nu se asteptase la asa ceva, din cauza faptului ca toata atentia lui era indreptata spre matza aceea. Amintindu-si de ea, se ridica , cat putu de repede de jos si o lua din nou la fuga, pe urmele ei. Nu-i lua prea mult timp sa o ajunga din urma, de data aceasta. Desi, daca o privea mai bine pe Miss Ixie Bixie, adevarul era ca nu i-ar fi stricat cateva secunde in plus. Gatul pisicutei era asezat intre degetelele unei femei, iar atat privirea acesteia, cat si a animalului, arata ca niciuna nu era prea fericita. Inghiti in sec, in timp ce mangaia cu cateva degetute paianjenul paros de pe umarul sau. Nu trebuia sa se panicheze, desi micuta Ixie Bixie se zbatea cat putea ea in mana femeii, ceea ce insemna ca nu se simtea tocmai ca in rai, in aceste momente. Privind-o pe rapitoare, isi dadu seama ca facea parte dintr-o rasa diferita - si, oricum, niciun ocultist nu ar indrazni sa se apropie de animalutele lui. Pana la urma, era pe un pamant strain, ceea ce ar trebui sa o opreasca de la a-i transforma cei mai buni prieteni in niste mortaciuni. Dar evident ca nu se putea baza pe lucrul acesta. « Este a ta? » Cuvintele femeii il facu sa tresara putin. In toata cosmarurile sale, rapitorii nu aveau glas, de obicei, si prin cine stie ce neminune, el isi inchipuise ca si aceasta era la fel. Ramase cateva secunde pe ganduri, in timp ce Ghemo-Ghemo se plimba nelinistit pe langa el. Acesta forma un cuplu de ani buni cu Miss Ixie Bixie si se vedea de la departare cat de mult il deranja situatia in care era pusa iubirea lui. Insa probabil isi mai amintea de bataile ce le primea de la Vic-Vic, atunci cand nu-l asculta, si din aceasta cauza nu sarea pe rapitoare. « Totul e bine, Miss Ixie Bixie, totul e bine .. » sopti el, insa destul de tare incat sa fie auzit de pisicuta si noua prietena a acesteia. Intr-un fel, prin aceste cuvinte dadea si un raspuns intrebarii de mai devreme, de care uitase, ce-i drept. Isi privea animalutul in ochi, cu mila, insa nici macar pentru un minutel nu-i trecuse prin cap sa se incerce sa o elibereze. In schimb, punandu-si mana pe umar, lua paianjenul in palma si il privi cu dragoste. Era preferatul lui si, pana acum, nu rezistase sa stea de vorba cu nimeni mai mult de 3 minute, din cauza ca nu-l placea prea multa - si, ce-i drept, sentimentele erau reciproce. Mereu se termina cu strigate! Tinandu-l cu grija in palma, pentru a nu-l enerva, se indrepta cu el spre noua prietena a pisicutei. Il intinse usor in fata, spre ea, astfel incat gandurile ii erau evidente. Cu toate acestea, alese sa le rosteasca, pentru a fi sigur ca totul era clar. « Daca iti plac animalutele atat de mult, poti sa-l ti si pe Aromel ! » rosti dragastos, privind-o pe femeie in ochii aurii.
|
|
|
| |
|
Stasya E. Rzhova
|
Nov 26 2009, 02:37 AM
Post #5
|
lider Werewolves
- Posts:
- 285
- Group:
- Admin
- Member
- #2
- Joined:
- November 14, 2009
|
- Nu iubea animalele. Ii serveau drept cina sau pranz si nimic mai mult. Matza din mana ei era totusi dezgustatoare prin mirosul emanat. Dar asta nu o impiedica sa ii ia vietisoara. Ceea ce o impiedica era faptul ca pisica aia blestemata si neagra apartinea unui ocultist ce se afla in fata ei in acea clipa. Nu stia cine era si ce statut avea in clan, dar inca se gandea la o scuza pentru care se afla intr-un loc oarecum nepermis. Putea sa spere insa ca barbatul nu avea chiar toata tigla pe casa. Numai asa putea sa plece fara sa trezeasca suspiciuni. Sa se transforme in lup, nu era nici pe departe o alternativa buna. Stasya, nu facea asta niciodata in fata unui strain. Nu voia sa fie recunoscuta dupa culoarea blanii si alte elemente specifice. Nu multi stiau cum arata ea ca si lup. Era multumita ca timp de multi ani reusise sa ascunda animalul din ea, in fata necunoscutilor. Si trecuse ea prin incercari mult mai mari decat cea de fata. Vic-Vic, nu parea periculos, dar asta era doar o aparenta. Cu totii stiu ca nebunii sunt primejdiosi. Exact in acea categorie il introducea ea. Ii transmitea un sentiment de nesiguranta. Se astepta din partea lui la orice tampenie, periculoasa sau nu.
{« Totul e bine, Miss Ixie Bixie, totul e bine .. »} Reactia lui o dezamagi. Expresia ei dura deveni miloasa, intr-un fel mai mult sau mai putin prefacut. Se asteptase sa isi iubeasca animalele, sa faca aproape orice pentru ele. Nu sa le calmeze cu simple vorbe - de la distanta- care in fata ei oricum nu isi aveau rostul. Din potriva, acum ii putea demonstra aluia ca nu era deloc bine Miss Ixie Bixie. Asa doar ca sa ii arate lui cum se juca ea cu pisicile si cu fiintele slabe ca el. Probabil il catalogase gresit, dar era o obisnuinta. De exemplu: inca il ura. Pe el si pe animalele lui. O gasca de ciudati. Nu se gandise nicio clipa la ideea sigurantei lui. Poate ca Vic-Vic, era inzestrat cu ceva inteligenta. Ea, varcolac fiind, nu putea sa-i faca rau pisicii aleia si nici lui in mod intentionat. O treaba ca asta i-ar aduce numai probleme. Si zau ca nu merita sa o dea in balti pentru o nimica toata. Daca se calma, lasa si pisica si pleca naiba in gradina aia. Gandurile ii fura intrerupte de miscarile barbatului. Acesta isi lua chestia aia scarboasa de pe umar si si-o puse in palma. Apoi facu un gest ce ii dadu de inteles ca avusese dreptate. Tipul mai mult facea pe nebunul. Sub comportamentul lui de ocultist cu probleme la cap, se ascundea o persoana inteligenta. Ticnit sau nu, gandea. Privi la picioarele lui, decoperind cu stupoare alte vietuitoare. Ce naiba facea la ora aia pe acolo cu animalele dupa el? Ocultistul ajunsese in fata ei, intinzand palma - cea cu scarbosenia paroasa- spre ea.
{« Daca iti plac animalutele atat de mult, poti sa-l ti si pe Aromel ! »} Asa voia el sa isi salveze pisoiul din ghearele mortii? Credea ca o sperie cu paianjenul lui urias? Mai mult o calca pe coada si o facea sa isi doreasca si mai tare sa-i omoare pisica. Ii raspunse la privire, dar nu schita nimic ce ar fi putut sa-i dea de gol urmatoarele miscari ori nesiguranta ce-i curgea prin vene. Cu toate astea si-ar fi dorit sa rada din cauza numelor pe care le pusese animalelor. "Vrei sa ma musti?" intreba batand apropo la paianjen si posibilul venin ce-l putea avea. Era constienta ca ar fi trebuit sa spuna: vrei sa ma muste... dar asta era alta poveste. Avea un chef nebun sa ridice mana libera in aer si sa-i plesneasca mana barbatului asa incat sa-i cada dihania din mana. Se abtinuse eroic. In cele din urma, nevrand ca micul joc sa se incheie inca, dadu drumul pisicii. Aceasta cazu ametita la picioarele lor, mieunand teribil. "Ar fi mai bine sa-l pui la locul lui." il avertiza ea inainte ca el sa faca ceva nesabuit. Nu ii era frica de creatura aia imputita, dar nici nu-i placea ca el o amenintase.
|
|
|
| |
|
Victor R. Hewitt
|
Dec 22 2009, 09:09 AM
Post #6
|
Ocultist
- Posts:
- 22
- Group:
- Occultists
- Member
- #3
- Joined:
- November 16, 2009
|
Aaromel era un animalut foarte bun, ii placea sa faca cunostinta cu oameni noi sau sa se intalneasca cu cei pe care ii stia deja. Deobicei, cand cineva se lua de Victor, acesta facea tot ce-i statea in putinta pentru a ajunge la acea persoana si a i se plimba putin .. asa, pe corp . De-aici incolo era problema lui ce facea, fiindca era si el o fiinta libera, iar Victor nu dorea sa-l opreasca, nu ar fi deloc frumos din partea lui. Iar dupa cate se vedea, paianjenul chiar o placea pe straina, din cauza ca se misca nerabdator prin palma stapanului, il impunjea cu piciorusele lui si o privea fix pe aceasta. Pentru Victor el fusese dintotdeauna mai mult decat un animal – si asta, tinand cont de faptul ca el venera animalele, chiar insemna ceva – insa nu-si inchipuise ca putea sa se ataseze de o alta persoana atat de mult.
« Vrei sa ma musti? » Cu siguranta, intrebarea aceasta il linisti enorm pe Victor. Isi inchipuise tot felul de lucruri – cum ca Aaromel nu o sa mai doreasca sa stea cu el, ca o sa plece impreuna cu straina intr-o luna de miere sau altele si altele. Insa, din cate observa el, ea nu ii iubea chiar atat de mult paianjenul, iar despre vacanta impreuna - nici nu se punea problema. « In niciun caz. » ii raspunse scurt, pe un ton care ar fi vrut sa arate cat de ciudata era intrebarea ei, cand i se adresa unui om atat de .. pasnic. Afisa un zambet prostanac, in timp ce se uita la pisicuta lui. Parea mai linistita acum, fara sa aiba vreun motiv. Era mai aproape de moarte ca niciodata. Insa Victor nu intelese niciodata pisicile – ii placeau atat de mult, insa erau niste fiinte absolut ciudate, carora nu le puteai ghici niciodata gandurile sau intentiile. Si, cu toate astea, putea spune ca avea o colectie impresionanta. « Vreiam .. doar sa testez relatiile paianjenului meu cu cei din jur . » adauga, pe un ton ganditor, in timp ce se uita in departare. Privirea ii fusese atrasa instantaneu de pisica lui, ce cazu, facand putin zgomot, pe pamant. Asadar, noua ei prietena nu o mai dorea. Se saturase cat statusera .. impreuna, pastrand contactul fizic .
« Ar fi mai bine sa-l pui la locul lui. » « Este la locul lui . » ii raspunse instantaneu, privind-o. Doar nu-i era frica de paianjen, nu ? Persoanele de pe insula asta sustineau sus si tare ca sunt extrem de curajoase si tot felul de tampenii, insa, intradevar, gasise pana acum cateva care sa se teama de animalutele sale. Mai ales de cele pe care le tinea ascunse – rezultatele experimentelor sale, de preferat sa nu fie vazute de ceilalti. Binele lor, binele animalelor .. Si totusi, straina nu parea a se comporta ca si cum i-ar fi frica. Nu, cel mai probabil nu-i placea animalutul. Nu toti cadeau in nas atunci cand vedeau un paianjen imens, paros si nerabdator. Da, probabil ca facea parte din aceasta grupa. Dar lucrul acesta nu-l impiedica deloc pe Victor sa mai faca un pas in fata, mai aproape de ea, cu paianjenul in palma intinsa spre femeie. Zambi dragalas din nou, aruncandu-i priviri grijulii animalului. « Oh, haide, e atat de cuminte si frumos, incat te vei indragosti pe loc de el. Si daca-ti faci griji in privinta lunei de miere .. rezolv eu cumva, am niste bani pusi de-oparte. Si e si romantic, paianjenul ! Ia-l ! » ii propuse, ghiciundu-i gandurile, cu siguranta! Cine n-ar vrea o luna de miere impreuna cu acest animalut ?
|
|
|
| |
|
Stasya E. Rzhova
|
Dec 28 2009, 03:06 PM
Post #7
|
lider Werewolves
- Posts:
- 285
- Group:
- Admin
- Member
- #2
- Joined:
- November 14, 2009
|
- Miss Ixie-Bixie, Aromel? Nici nu voia sa afle numele celorlalte animalute. Se spunea despre unii ocultisti care se credeau un fel de zei ori trimisi ai celui de SUS, ca treptat innebuneau. Oare aceeasi nefericire sa i se fi intamplat si tipului din fata ei? Pentru ca de un lucru era sigura: persoana aceea nu era intreaga la minte. Daca s-ar fi aflat in alte circumstante, ar fi pufnit-o rasul. Cum sa iti numeste paianjenul paros si intr-un fel, infricosator: Aromel? Chiar indrazni sa se intrebe daca tipul chiar isi iubea animalele ori ii foloseau doar la experimente. In opinia ei numele erau puse in bataie de joc, deci orice era posibil. Se gandi sa-i puna ‘iubirea’ fata de ele, la incercare, tot avea tipul chef de joaca si amenintari inutile cu ea. Zambi pe sub mustati asteptand de la el sa fie in continuare insistent. Fapt ce se si intampla.
{« Vreiam .. doar sa testez relatiile paianjenului meu cu cei din jur . »} Prin urmare paianjanul era doar un experiment. Si ma rog ce relatie ar putea avea ea un personaj de pe insula cu acea creatura? Vorbea de parca insecta aia avea dreptul la viata celor ca ei, ca si cum facea parte din familia lui. Nu i se prea un comportament tocmai util. Stasya nici macar creaturilor nu le presta o asemenea importanta. Iar ea putea vorbi despre creaturi in cunostiinta de cauza. Teresa, scumpa de ea. Tocmai din aceasta cauza ii era ei foarte greu sa creada ca Vic-Vic chiar tinea vietuitoarele lui. In spatele mastii de personaj fara tigle pe casa, se ascundea probabil mutra unui sadic ce se juca cu animalutele. "Desigur." concluziona ea un ton sigur ca si cum Vic-Vic avea mare dreptate in ceea ce sustinea. {« Este la locul lui . »} Raspunsul rapid o facu sa zambeasca. Iar ii dovedea ca gandeste si ca ascundea o alta personalitate undeva in adancul lui.
Oare era veninos? Nu ca ar fi deranjat-o... prea tare. Varcolacii se vindecau cel mai rapid asa ca nu era mare problema. Dar daca tipul o ataca prin intermediul insectei, atunci avea sa se lase cu bataie. Nu i-ar fi placut sa se puna rau cu ocultistii. Erau o arma foarte bun impotriva demonilor. {« Oh, haide, e atat de cuminte si frumos, incat te vei indragosti pe loc de el. Si daca-ti faci griji in privinta lunei de miere .. rezolv eu cumva, am niste bani pusi de-oparte. Si e si romantic, paianjenul ! Ia-l ! »} Ceruse o inistenta din partea lui, dar primi de trei ori mai mult. Personalitatea lui o ametea. Era vreun plan de-al lui sa o faca sa o ia razna? Privi spre creatura hidoasa si intinse palma, atingandui-o pe cea lui Vic-Vic. Astepata paianjenul, iar cand acesta se afla in posesia ei isi departa mana de cea a barbatului. O gadila palma si era scarbita picioarele creaturii. Nu-i venea sa creada ca el i-o daduse asa ca si cum nimic nu se intamplase. Mai devreme fusese pe cale sa-i ucida pisicuta, acum de ce ii oferea cu atata incredere pe Aromel? "Deci e al meu? Pot sa-l pastrez?" intreba calma avand pe chip o expresie ganditoare. Facu un pas in spate, asigurandu-se ca are timp sa observe orice saritura de-al lui Vic-Vic in caz ca voia sa isi salveze insecta din mainile ei. Poate pana la urma nu avea sa-l ucida. Il putea pastra pentru ea, in scopuri personale. Ce idee buna! "E veninos?" continua curioasa sperand ca raspunsul era unul pozitiv, in timp ce Aromel urca pe bratul ei. Dar la cum arata de infiorator probabil ca era.
|
|
|
| |
|
Victor R. Hewitt
|
Dec 28 2009, 04:09 PM
Post #8
|
Ocultist
- Posts:
- 22
- Group:
- Occultists
- Member
- #3
- Joined:
- November 16, 2009
|
Aaromel era fiul lui Aacrisor, un paianjen pe care cu siguranta nu-l va uita niciodata, nici macar daca va trai milioane de ani. Era imens, mai ales in ultimii ani de viata, ajunsese sa o intreaca cu mult pe Miss Ixie Bixie la dimensiuni. Dar, cu toate acestea, a fost mereu foarte credicions, l-a iubit pe Victor atat de mult cat l-a iubit si el .. Poate spune ca a fost cel mai bun prieten al lui, care nu l-a parasit niciodata cand a avut nevoie de el. Dar a venit ziua lui sa se duca si a lasat in urma doi copilasi : Aaromel, aici de fata, si Saratel, care s-a casatorit cu o paianjenita si s-au mutat la casa lor. De la intamplarea asta, Vic a avut grija sa impuna o anumita regula : oricat de mare ar fi iubirea, ura sau altelele, animalele nu au voie sa plece fara permisiunea lui, cu toate ca asta insemna ca unora trebuia sa le amenajeze tot felul de locuri speciale prin casa, pentru intimitatea lor.
Aaromel a mostenit tot ce e mai bun de la taticul lui. Este un paianjen bun, cu o inima mare - pentru ce-i pe care-i suporta - , stie cand sa atace si cand sa se retraga. Pana acum nu a avut prea multe relatii cu paianjenitele, cu toate ca foarte multe il doresc sa fie a lor. Multe trec cu vederea peste marele defect al paianjenului, si anume ca-i cam place sa bea - mai mereu, cand n-are ce face, il gasesti beat prin cine stie ce colt al casei. La inceput, Vic a vrut sa ascunda bautura pentru animale, insa a renuntat. Probabil ca dorea, si el, ca toti barbatii, sa se mai distreze din cand in cand. Amintindu-si atat de multe despre paianjen, intinse si cealalta mana, mana stanga, spre el, si il mangaie usor pe spate. Era sigur ca femeia din fata lui nu-l va dori, astfel incat se va putea intoarce fericit acasa, impreuna cu prietenii lui. Insa fu surprins peste masura cand degetele acesteia intrara in raza lui vizuala si, mai ales, se indreptau spre paianjen. Cu toata ca dorea sa faca exact invers, lasa animalutul in palma acesteia si o privi curios, incercand sa-si mascheze surpriza si, mai ales, sentimentul de neliniste.
« Deci e al meu? Pot sa-l pastrez? » Evident, femeia descoperi ca toate astea nu erau decat un joc, nu ?, si ca lui Victor nici macar nu-i trecea prin cap sa-si doneze paianjenul. Dar, in orice caz, stapanul trebuia sa continue ce a inceput. Deschise gura, pentru a-i raspunde, in timp ce o privea pe ea. Insa exact in secunda aceea, cand i-a intalnit ochii, imaginea disparu din fata lui si vazu o camera mare, imensa, decorata foarte frumos, elegant, si o domnisoara cu parul negru si ochii galbeni stand intr-un fotoliu. In fata ei avea o masuta, pe care era asezat un fel de aparat de tortura, cum e patul acela care trage in toate partile de om - care-l speria in ultimul timp pe Victor - . Si, in acest aparat, era chiar Aaromel, chinuit. Facu un pas in spate, instantaneu, cu toate ca, probabil, ma normal ar fi fost sa-l ia pe Aaromel inapoi si sa fuga acasuca. Dar, cu siguranta, nu gandise. « Asta depinde de intentii . » ii raspunse, fiind foarte atent la fiecare gest al ei. Intradevar, asa era . Nu stia de ce - poate innebunise, poate revenise la realitate, habar n-avea - insa daca ar fi stiut ca femeia o sa aiba grija de paianjen, atunci i l-ar fi dat pentru cateva zile. Lui Aaromel i-ar placea. Insa dupa viziunea pe care o avusese cu cateva secunde in urma, nu mai era asa de sigur.
« E veninos? » Isi facea griji, asadar. Evident. Pana la urma era doar o femeie, si acestora le era, in general, frica de animalutele ce au peste 4 picioare, in special de paianjeni. Il urmarea pe acesta cum i se urca spre umar. « Putem afla asta . » ii raspunse din nou, zambind la gandul ca ea ar accepta sa fie muscata de animal doar pentru a-si raspunde la o simpla intrebare. Desigur, acesta era planul lui Vic, insa daca ar fi privit din partea ei, probabil rolurile s-ar fi inversat. Uitase sa mai faca pe nebunul. Viziunea aceea il daduse peste cap. Dar pentru a-si repara greseala, afisa intr-un sfarsit acel zambet tampit. Asa era mai bine.
|
|
|
| |
|
Stasya E. Rzhova
|
Dec 30 2009, 04:52 PM
Post #9
|
lider Werewolves
- Posts:
- 285
- Group:
- Admin
- Member
- #2
- Joined:
- November 14, 2009
|
- Profita de neseriozitatea lui Vic-Vic care incercase sa faca o gluma pe seama ei in legatura cu viitoare prietenie dintre ea si Aaromel. Era fericita ca se putea folosi de asta pentru a pastra insecta pentru scopurile proprii. Dintr-o data se lumina la fata, simtindu-se chiar foarte bine. I se intamplase si ceva bun in seara aia si nici macar nu mai trebuia sa omoare animale nevinovate din alt clan. Scapase de vreo disputa viitoare cu liderii ori alte probleme. Avea motive pentru care sa se simta bine. Desigur, in tot acel plan, al carui rezultat parea sa fie de partea ei, se puteau distinge niste fisuri. Spre exemplu, Vic putea sa inceteze cu show`ul si sa isi doreasca inapoi animalul spunand ca nu vorbise serios. Dar asta l-ar fi pus intr-o postura de prostanac. Doar tipul acela era un barbat in toata firea si trebuia sa stie cum sa isi asume propriile greseli. Poate parea el usor imatur, dar nu-l credea nici chiar atat de pampalau pentru varsta pe care o avea. Pentru ca Stasya vorbea foarte serios. Aaromel, era al ei acum.
{« Asta depinde de intentii . »} II zambi scurt, fara sa-l scape din ochisori. Ii admira pozitia pe care o luase in fata acestui mic incident. Isi daduse si el seama ca nu mai exista cale de intoarcere? Ori avea alte planuri pentru a-si recupera creatura? Pentru ca nu parea nici un personaj ce renunta asa de repede la un lucru la care tinea –daca tinea-. "Am cele mai bune intentii, asa ca o sa-l iau cu mine." declara ea fiind constienta de cat de putin o credea el, in urma comportamentului de mai devreme. Gresise cand ii amenintase pisica pentru ca acum nu mai putea sa-i obtina atat de usor increderea. Adevarul era ca nu-i pasa oricum prea tare de acest aspect, pentru ca urma sa-i demonstreze ca vorbea serios. Nu avea nevoie de un paianjen ca sa tortureze. Avea doar daca voia sa-i faca dansului rau, asta in caz ca le iubea asa cum parea ca sustine. "O sa-ti demonstrez. Asteapta-te sa ma vezi in curand." ii mai zise imediat ce el ii arunca un fel de amenintare ascunsa legata de veninul insectei. Avea sa se ocupe si de problema aceea. Apuca paianjenul cu mana stanga de pe bratul ei, punandu-l inapoi in palma. Ii privi ochii si orice zambet ii disparu de pe chip. Era oribil, dar urma sa se obisnuiasca si sa-i devina stapana. Spre binele tuturor acel paianjen spera ca este educat si ca nu o considera pe ea un dusman. In acest fel, tot ce-i ramanea de facut era sa scape de Aaromel. Medita cateva secunde apoi il privi pe Vic-Vic. Nici nu stia sigur cum il cheama. Iar ea nu se prezenta si nici nu avea sa o vaca. Era ocultist, putea sa isi puna mintea la contributie si sa-i afle numele. Dadu scurt din cap in semn de politite si se intoarse cu spatele la el, incepand sa mearga grabita pe alee. Pleca din acel loc si abia astepta sa ajunga acasa pentru a stabili ce sa faca in continuare cu acel nou animalut si desigur ce sa faca cu stapanul de drept al acestuia care probabil nu era foarte multumit in acel moment.
closed.
|
|
|
| |
| 1 user reading this topic (1 Guest and 0 Anonymous)
|